Despre demnitatea omului

Metaforic vorbind, strig din pantecul ratiunii si plutesc deasupra valurilor care vin incarcate cu minciuni si alge mizere. Oameni fara directie, prieteni si oameni( pur si simplu) stau si judeca, prieteni fara de prietenie, oameni dragi …unde sunteti?

Zvonul, cel mai bun instrument in manipulare, ce bine mai “iese” pentru ca el se pliaza pe barfa, si nimeni nu vede si adevarul, adevar care s-a plictisit sa mai astepte si a plecat, sta in coltul lui luminos. Trebuie sa fii orb ca sa vezi lumina intuneric si tot asa. Intrebarea este? Eu ce vina am? Ma intreaba si pe mine cineva cum sta treaba?

Te las pe tine sa spui ce vrei, cum vrei, pe voi va las sa credeti ce vreti, pe mine ma iau, ma mai tin pe aici pe colo un pic si apoi ma “car”, caci am invatat ca morile de vant vor ramane  asa . Orcine va studia aceasta problema va constata ca fericirea este inevitabil legata de cunoasterea lui Dumnezeu . Fiecare facultate a noastra isi gaseste placerea in scopul pentru care a fost creata: poftele trupesti isi gasesc placerea in satisfacerea dorintei , mania in razbunare , ochiul in admirarea obiectelor frumoase , iar urechea in ascultarea sunetelor armonioase. Cea mai inalta functie a sufletului  uman este PERCEPTIA ADEVARULUI, IN EA SE GASESTE  ASADAR CEA MAI MARE DESFATARE.  Acum daca nu intelegi nimic din ce am scris nu cere explicatii pentru ca nici ele nu mai exista, pentru ca nimeni nu m-a intrebat: Ce s-a intamplat?, asa ca si explicatiile au plecat.

Ma intreb cum e lumea ta, asa intunecata, cu multa ura, barfa, manipularea si altele ????? Cum se poate trai in asa ceva, tu stii mai bine, ideea este ca nu e vina ta.

 

Etichete:adevarul

Ce sa fac?

Uneori trebuie sa acceptam ca suntem prostuti, ca nu stim aproape nimic, ca ieri credeam ceva si azi ne este frica, ca vrem sa oprim timpul, sa il inchidem in ziua de azi pentru ca ne este frica de ziua de maine!!!! Ne este dor de ziua linistita de ieri sau de acum o luna, uneori avem de toate si ne este frica ca nu cumva sa fie sfarsitul…Nu vreau sa vina maine!!!!!

Vreau doar sa ma bucur de soarele care se arata calm, sa evit vantul care ar putea sa ma faca sa imi fie frig, sa stau intinsa pe pamant, sa privesc cerul si sa fac un pact cu ziua de maine!!! Vreau sa fiu sigura pe mine, sa stiu cine sunt …in unele momente habar nu am cine este persoana mea si ce vrea!!!

In momentele astea penibile trebuie sa imi aduc aminte ca sunt femeie, este singurul lucru care ma ridica din plictiseala mea, din frica mea . Asta nu inseamna a nu o sa mai fac prostii sau greseli, nu! Dar stiu ca le pot repara si daca nu se pot repara asta este, am curajul sa merg mai departe. Zi de maine te astept ……….

Chiar daca nu am niciun dans de dansat ci doar un drum nesigur de parcurs, imi iau tristetea cu mine sa imi tina companie si cine stie ce ma va invata. Poate ca voi da de un bolovan care sa imi zgaltie mintea, sa incep sa vad din nou limpede.

Fantezie !!!!

Te simt ca pe un fruct pe care trebuie sa il cureti, sa ii scoti semintele, sa ii cureti coaja, sa il speli, si de abia apoi sa poti sa il manaci. Asta pentru ca fructul a crescut in cel mai indepartat pom din padure, acolo unde, liber fiind si lasat de capul lui a crescut cum a vrut, si-a lasat coaja sa fie groasa ca nu cumva sa fie atacat de insescta si cat mai neapetisanta ca sa supravietuiasca, nu? Codita in care sta agatat in pom este atat de firava ca in orice moment poate sa se desprinda de Creanga, cu toate astea, fructul nu se panicheaza, poate ca asta il face sa se lase balansat de fiecare firicel de vant care il poate da jos din pom. Orice drumet cu capul pe umeri nu s-ar duce tocmai in cel mai intunecat loc al padurii sa isi aleaga fructul de acolo. Doar daca este nebun !!! si nici atunci. Fructul  a crescut, dar nu la soare , coaja lui cunoaste cresterea in intuneric nu la lumina stralucitoare a soarelui care stie sa se poarte bland, sa mangaie cu razele lui orice imperfectiune si sa o repare.

Fructul  stie cum este sa fie praf in jur si, Cum poti manca un fruct plin de praf??? Ce te invata mama cand esti mic? Nu manca fructe nespalate.  Totusi, atunci cand cresti cine sa iti mai spele fructele?????

Ai manca fructul acela? Nu, de ce sa nu manac unul frumos, cu coaja apetisanta, spalat??????

Un Drumet mai ametit, nu curajos, nu nebun, ci doar ametit, a ajuns din greseala la pomul acesta DE DEPARTE … de atunci sta pe un bolovan, in apropierea fructului, sta de vorba cu el, se ingrozeste cand pomul este batut de vant  puternic, ca nu cumva sa cada fructul, acesta poate se amuza pe seama Drumetului, rad amandoi, niciunul nu isi da seama ca siuatia poate fi chiar rea. Fructul poate cadea,  si Drumetul ramane singur si pierdut in padure. Situatia este una statica, pentru ca acelasi Drumet este ametit de rasul si linistea care il invaluie, nu il fac sa fuga cat mai repede cu putinta.

Dar, de ce nu s-a gandit Drumetul nostru pana acum sa culeaga fructul!!!!  Pana la urma, tot ce te invata mama cand esti mic este sa nu manaci fructe fara sa fie curatate bine, asa ca nici drumetul nostru nu se incumeta. Dar, din cand in cand se intreaba… oare ce gust are ??? poate ca seva lui intunecata poarta cel mai dulce gust, care te poate satura pe vecie. Pare greu de crezut, nu? Da stiu! Asa ca Drumetul nostru si-ar dori sa poata muta pomul de acolo , sa il ia , sa il faca pe fruct sa vada soarele, sa simta si altfel. Si daca atunci fructul nostru se face frumos, se coace, devine cel mai frumos. Oare cu ce pofta l-ar manca Drumetul????

Dar cum sa faca asa ceva, nu Drumetul trebuie sa schimbe Fructul, nu el trebuie sa ii schimbe traiectoria, Fructul sa faca bine si  sa se miste la soare…Ce prostie!!!! Adica ce, Drumetul  nostru  vrea sa isi schimbe prietenul, si unde este prietenia aceea neconditionata???? DA, stie ca poate sta pe bolovan langa Fruct toata viata lui, ca va tresari  la fiecare bataie de vant care va incerca sa dea Fructul jos , dar nu va incerca sa il manance niciodata. Daca Fructul se duce la Soare , Drumetul nostru il va curate de coaja, il va lua semintele, si l-ar gusta cu pofta.

The pretty reckless

A pretui cat mai mult ceea ce nu izbuteste, pentru ca n-a izbutit – face mai curand parte din morala  mea!!!

 Ce de frig, ce de lacrimi uscate…unele fierbinti sunt pe cale sa picure! Ce leagan frumos, ce stele frumoase, ce peisaj, munte delicios devenit atat de hidos. Ma agat de tine, nu ma vezi, nu ma auzi, sunt chiar aici …nu vrei?

Ma intrebi cat mai stam? Nu sunt imposibila dragule, tu ma faci imposibila! Ma lasi aici? Inghet, ce de caini…Ma blochez, tu nu vezi? Nu mai pot, du-te singur.

De ce cu ea? Sunt si eu aici! Iar nu vezi? Iar este vina mea? Ce de oameni si tu printre ei. Alea sunt bilele mele, au devenit ale ei!

Atat de aproape de paradis si tu intetesti focul din iad, nu vreau sa devin un carbune, nu vreau sa ard acolo! Danseaza, tine-ma in brate pe mine…nu ma privesti. Eu te-am luat cu mine, nu ma mai duce si aduce  in si din iad!!!

O ai pe ea, culmea, o alta ea? O ea perfecta? Ce caut eu printre ele. M-am saturat de verbul ai fost, vreau sa fiu, intelegi? Sunt atat de multi, nu ma pot bate cu morile de vant, m-am batut si am devenit si eu vanttttttttttttttttttt!!!!!

Undeva, candva……..

Despre timp

Timpul. O chestie pe care nu o poti defini, nu o poti vedea, nu poti sa ii dai un sens. Stii ca este, dar nu ai cum sa il controlezi. DA, am dreptate. Si, sa nu uitam, timpul inseamna bani. In acelasi timp, timpul inseamna viata mai mult decat bani, acesta este viata, una prezenta ar fi preferabil. Nu, nici in viitor nici in trecut nu este bine sa traiesti. Incearca cumva sa te cimentezi in prezent. Stiu, termenul, a se cimenta nu ii este tocmai favorabil timpului care …curge, dar trebuie sa te cimentezi, in sensul pozitiv. Cimenteaza-te in prezent!

Trecut, prezent si viitor. Tu care din cele trei timpuri esti. Trecutul? Nu este bine, tot timpul vei sta in colivia lui, nu vei mai stii ce este nou, vei avea parte de aceiasi si aceiasi oameni, de ceva care a trecut, care nu mai este. Daca traiesti in trecut, vei incepe si tu sa nu mai fi. De ce suferi? Din cauza trecutului. In trecut ai fost fericit si acum ai pierdut obiectul fericirii de atunci, asa ca preferi sa traiesti exclusiv in perioada in care erai fericit. Ai remarcat verbul, erai, nu mai esti, traiesti iluzia fericirii oferindu-ti o viata nefericita tie si celor din jur.  Acum sa vedem daca poti sa suferi din cauza viitorului. Tot timpul visezi ca esti altcineva, ca faci altceva? Acest lucru ar fi benefic, dar numai in conditiile in care tu stii ce inseamna prezentul, tu stii cine esti si ce vrei, tu esti prezent. Pe cine nu inspaimanta viitorul? Pe cativa dintre noi, nu pe cei care traiesc in prezent. Stii, pentru acestia nu va exista un viitor, pentru ca atunci cand vine viitorul, ei de fapt isi traiesc prezentul. Nu ai inteles? Mai citeste o data si incearca sa vizualizezi. Tu, esti un tip care traieste in prezent mereu si asa va fi de acum in colo. Pentru tine, viitorul este tot timpul prezent . Te-ai prins?  DA, ce bine !!!mie mi-a luat ceva vreme sa imi dau seama cat de mult conteaza. Daca traim in viitor, vom trai mereu fericiti in viitor, niciodata in prezent. Sa nu cumva sa intelegi ca nu trebuie sa ai planuri, visuri si aspiratii. Trebuie sa muncesti pentru ele, sa iti iei directia in care vrei sa mergi, si sa mergi fericit. Si aici rezolvam ecuatia. Cum??? Simplu!!!

Orice dorinta pe care ai avut-o  si s-a indeplinit, a devenit apoi ceva static. Ce vreau sa spun? In momentul in care vrei ceva cu patima si reusesti sa il ai, ceva dispare din importanta lui. Nu este asa? Ba da!!! Nu te criza, asa trebuie sa fie. Cum asa? Pai ce ti-am spus? Traieste in prezent!! Te-ai prins? Ceea ce vreau sa spun este ca cel mai important lucru si ceea ce conteaza este drumul pe care il parcurgi pana la atingerea telului tau. In fiecare zi esti multumit atunci cand deschizi ochii, iti spui,  si astazi voi munci pentru ceea ce imi doresc. Si, uite, cum traiesti in prezent, esti  fericit si, viitorul …suna bine. Trecutul te-a invatat ca orice poate fi posibil.
Deci, da-i bataie, traieste in prezent, impaca-te cu trecutul si ai grija de viitor. Ai retinut…Prezent, prezent, prezent. Esti propiul tau dusman aici, mintea ta este cea care te duce peste munti si vai in trecut si in prezent si te lasa acolo, uita sa te aduca in cel mai minunat moment, prezentul.  Sa stii ca ma simt extraordinar acum, cand scriu. Scriu pentru mine, pentru ca imi place.Nu am nicio grija, desi urmeaza o perioasa de sesiune, de examene !!!

Imi este frica sa nu cumva sa intelegi ca trebuie sa fii iresponsabil, adica  sa freci duda toata ziua, fara niciun sens. Nu asta am vrut sa spun. Retine urmatoarele  fraze. Am un vis, in fiecare dimineatza ma trezesc si sunt fericit. De ce sunt fericit? Pentru ca si azi voi munci la ceea ce vreau sa realizez. Atunci cand voi realiza, voi fi fericit pentru ca am reusit sa evoluez, am mai urcat o teapta, dar treapta aceasta o las in urma pentru ca vreau din nou sa urc pe alta treapta. Si asa imi aleg o treapta de urcat in fiecare zi si acest lucru ma tine in prezent.

Ai putea sa ma contrazici. Da!!! Iti spui ca …daca ceva din trecut  tau o sa fie important in viitor. Asta inseamna ca trebuie sa te legi de trecut? O scuza lamentabila sa mai lancezesti cateva zile, cu sens de secole, in trecutul care nu mai este al tau, trecutul este al lui insusi, trecutul se are pe el, nu trebuie sa te aibe si pe tine! Daca ceva din trecut mai are legatura cu tine, Sinele tau o sa aiba grija de asta!!! Cum care Sine? Pai ti-am povestit despre el in celelalte postari ale mele. Sinele, Viata, Dumnezeu!!! Imbratisaza aceasta entitate cum vrei!!!  Si nu uita:  Stinge lumina si aprinde-te!!!!

Nici tu nu il cunosteai pe Eckhart Tolle? Imi pare bine ca v-am facut cunostinta. Si eu ii multumesc lui Bogdan pentru ca mi-a facut cunostinta cu el!

Tu ai prins trenul?

V-am spus ca o sa revin. Iata-ma! Intre timp am terminat si cartea si am avut si o seara proasta. Nu ca ar fi saraca perioada cu intuneric numita de noi – noapte, mai „freierica”, eu eram prostanacul din poveste. Noroc cu lumea cu care convietuiesc, ma mai asculta si pe mine!!!

Unde am ramas oare? La diferenta dintre placere si fericire. O sa spun repede despre ce este vorba si o sa imprumut un exemplu. Placerea este atunci cand mananci multe dulciuri. Ai crede ca esti chiar fericit, iti place ciocolata? Da, si mie!!! Dar dintii tai vor cadea curand. Ai inteles? NU!!! Ok. Placere tine putin si nu duce la armonie, duce la „mucegai”. Ti-ar placea sa stai intr-o camera cu mucegai? Nu, nici mie!!

Pe de alta parte, fericirea este sentimentul acela pe care il ai tu cand mergi pe drum si te simti bine, nu stii de ce, dar continui sa te simti bine. Totul este perfect, domnul de la magazin tocmai ti-a facut un compliment, ai citit cartea ta preferata, esti in cea mai buna forma, sotul te iubeste si de abia astepti sa ajungi acasa. Cand ajungi acasa, afli ca te-au contactat unii pentru un job mult mai bine platit, care, tie personal, iti place mult mai mult!!! Cam asa este fericire, ea dureaza!

Nu am terminat, unde te grabesti, si tu te duci la ora sase la nu stiu ce hotel? A, nu! Aceea sunt eu!

Fericirea este  ciudata!!! Este mereu acolo, dar mai are o forma, o forma a invatatului!!! DA, omul cat traieste invata!, nu stiai, pai ce vrei sa nu evoluezi? Ba da, cu siguranta!!! De aceea, fericirea ramane mereu langa tine, dar tu esti cu barca, te mai ia un val,  te mai rastoarna, trebuie sa inveti sa te urci in barca, din nou!!! Da, chiar asa este! Dar asta nu inseamna ca tu nu poti  fii fericit. Poti, promit! Este doar o „chestie” de alegere! Tu alegi cum vrei sa fie!! NU ma contrazice pentru ca am argumente pentru orice.  Multe lucruri nu sunt asa cum par la prima vedere!!! Da, si eu am zile naspa, de fapt mai mult nopti!  Am spus la inceputul postarii despre starea mea naspa!!! Dar a trecut asa cum a venit, si stii ce este frumos –  Ca atunci cand nu esti bine stii ca fericirea exista.Unde? Acolo cu tine, stii ca trebuie doar sa indepartezi partea ruginita din tine si o sa stralucesti din nou. Ar trebui sa intelegi foarte bine toate comparatiile, asemanarile, metaforele si ce mai fac eu aici, in ele exprim exact ceea ce este important. Cat iti va lua sa descoperi fericirea? Mie mi-a luat cam patru ani!!! Si in astia patru ani am fost mai fericita decat poti sa iti imaginezi tu, si nu am mancat toata ziua ciocolata!!! Deci, cauta, nu in oamenii de langa tine, nu in pasari, nu pe cer, nu in ciocolata, cauta in tine!!! M-ai inteles bine, da! Iubeste-te un pic, hai!!! Daruieste-ti tot ce este mai bun, libertate si fericire! Sunt cam legate intre ele, nu crezi??? Eu da!

 

Parca te si aud ca eu inventez aici. Nu, ca am trecut prin multe chestii oribile, cum adica nu le stii?, pai ce vroiai sa le spun!!!! Au fost zile pline de ploaie, si nu o ploaie de vara cu tunete si fulgere care trece repede, ploaie mocaneasca, adica interminabila!!!  Si am cautat, am cautat!!! Stii de cate ori am crezut ca am gasit ce cautam? De multe ori? Dar nu ma gaseam pe mine!!!  Si am mai dus si povara altcuiva din famile in carca!!! Ce ar mai fi sa fiu si acum suparata ca atunci a fost naspa!!!

Este frumos momentul in care te gasesti pe tine!!! Da,  stii, cand te gasesti pe tine o sa iti placa matematica chiar daca toata viata nu ai inteles o boaba!!! Ce frumoasa este matematica!!! Are parul lung, negru, ochii scateietori, un trup de zeita si o voce blanda. Ei!!, baieti, cine vrea sa se intalneasca cu Matematica!!! Nu stiu cum am ajuns la matematica, dar timpul trece si eu trebuie sa ma pregatesc de plecare!

Asa ca va las sa stingeti lumina si sa va aprindeti! Uneori cred ca sunt nebuna, Vorbesc singura!!! Sa ma auda cineva!!! Ne vedem data viitoare cu un nou subiect!!
PS. Am uitat !!! uite ceva frumos! Cum unde? In poza care este mai jos !!! Vezi, este mult pamant si in mijloc o floare, o zambila, asa esti tu. Chestii urate se pot intampla dar tu esti o floare!!! Daca esti un baiat poti fi un pom, nu ma supar!!!

Primul tren pe care l-am prins!!!

 Imi priveam degetele de la picioare, nu, nu de sus in jos cum ar fi fost normal, le priveam de jos in sus. Cum adica? Simplu! Capul meu era jos in timp ce picioarele mele erau sus. Cu siguranta ai facut “figura” asta la scoala, se numeste lumanarea si este mai mult o pozitie. Dar cum sa ii spun pozitie, ca va legati de mine, de cuvantul pozitie. Ce se vinde cel mai bine? Sexul! Cred ca am luat-o pe alti “campi”, ca de erau campuri era bine. Dar ce facem aici, fizica? Mi-ar placea!!!

Revenim la degetele mele de la picioare. Si cum stateam eu asa si meditam, de fapt ma gandeam cat de naspa este carte ape care o citesc, sa imi permit o comparatie – Sandra Brown este filosofia lui Kant pe langa ceea ce ingurgitam eu de doua zile – m-am gandit ca vreau altceva. Am revelatii din astea, ce sa faci! Revin cu picioarele pe Pamant si dau fuga la colega mea de camera!!! HA HA…Care din ele, nu conteaza, ca este o fiinta superba si nu va fac cunostinta cu ea!

-Draga colega de camera imi dai si mie o carte frumoasa de la tine?

-HMMMM, da, am o carte care mi-a placut mie mult! Stai sa vad daca este acasa! Cartile ei mai pleaca de acasa. Sunt niste rebele! O gaseste, este mica cartea si albastra! Titlul, unul fenomenal! Mai tarziu, dupa ce am facut cunostinta cu autorul ei mi-am dat seama ca este ceea ce am asteptat toata viata! Cum asa? Mi se parea ca este scrisa pentru mine, special sau ca eu am scris-o intr-o viata de a mea mai evoluata. Fiind in perioada mea de revelatii, cartea m-a plesnit asa de bland peste cap. Ai vrea sa crezi ca este Biblia, dar colega mea nu este preoteasa, are alte preocupari. Acum ma gandesc la prietenul ei!!! NU, gata cu gluma! Biblia este o carte speciala pe care o apreciez. Dar nu a fost Biblia cartea care m-a inviat! Procesul a inceput cu mult timp in urma! Stiti voi, once upon a time, in a far away kingdom… Ati vrea sa spun ca a fost o printesa prostuta, cum ar fi sa spun ca a fost Shrek, cum cine este Shrek?

Procesul a inceput cand eram mica, stiti voi perioasa aceea in care iti dai seama ca cei din jurul tau iti fac faze naspa cu bibronul. Hei ala este al meu!! De ce mi-l furi? Cum a fost despartirea de biberon? Cine au fost vinovatii, extraterestrii? Nu, la mine Stan si Bran! Atunci a inceput dragostea mea pentru comedie!!! Comedia vietii, nu alta!!!

Da, ca un mic filosof nu mi-am gasit locul!

CE am invatat de curand? Ca ceea ce am eu acolo este de bine! Am invatat sa fac diferenta dintre Sine si Eu!! Si ma credeti ca stiam toate astea. Nu!!! Cum nu? Hai sa va spun!!! Fericirea exista, da, da  si nu este nici in lumea Disney, nici la Chanel, am uitat de Vuitton, sau domnilor un Porchec, ceva!!! Altceva nu stiu! Ce sa faci, nu ma bag in gasca asta a fetelor care se uita mai intai la masina si apoi la om!!! Stiti despre ce vorbesc! Sper. Ca de nu, …cine nu este gata este luat cu lopata.

Stiti ca acum nu scrie eul meu, scrie Sinele, chestia aia minunata pe care o ai si tu. Dar trebuie sa inveti sa ii dai drumul!!! Asta este…nu, nu este greu, este un pic mai dificil!!! Poti sa incepi sa il strigi! Cum? In gandul tau sau cu voce tare! Hai da-I drumul, o data si o data o sa o faci!!! Nu te teme daca nu intelegi nimic, pe parcursul postarilor mele o sa te invat! Esti curios? Poate nu, ca nu esti nebun curios ca mine!!!! Dar….. imi plac punctele, puncte!!! Ca sa intelegeti mai bine trebuie sa va spun ca va va ajuta cartea lui Adrian Nuta!!! Care ? Intre nicaieri si altundeva!!! Eu va spun spor la citit !!!! si mie imi spun la fel. Domnul Adrian, respectele mele!!! Va iubesc. Ati reusit sa faceti punti acolo unde era prapastie!!! Da, si stiti care este cel mai frumos lucru…. fiecare lucru care a fost in viata mea, melodii, filme, intamplari, oameni, actiuni, toate lucrurile ma indemnau, imi sopteau, uneori mai si urlau la mine, dar surdul ramane surd!!! Cred ca auzeam doar cu o ureche!!! Si domnul Adrian m-a spalat in urechi sa aud mai bine!!!

Fratilor incepeti cu o mica meditatie, nu, nu trebuie sa stati in pozitia de lumanare si sa va priviti degetele de la picioare, tot ce trebuie sa faceti este, pentru inceput, procesul de diferentiere, dintre cine si ce? Dintre fericire si placere? Care este diferenta!!! Ne vedem maine!!!! Stinge lumina si aprinde-te !!!

PS. Elena merci pentru titlu!!!