Anilah- medicine chant

♥Medicine chant este o melodie telurica, despre natura, cu un ritm shamanic si razboinic. Este o incantatie despre conexiunea puternica care exista intre spirit si natura. Este un medicament cu vointa proprie ce intra prin inima omului, dictandu-i corpului  si permitandu-i mintii sa fie libera. Este o rugaciune soptita pentru vindecare.

Este un mind blowing al sufletului de care m-am atasat atat de mult, incat am fost dispusa sa ma trezesc in fiecare dimineata, mult mai devreme decat sunt eu obisnuita si, pe ritmurile ei, sa las energia mea sa  se impleteasca  cu energia pamantului. Sunt deja in a patra zi consecutiva in care ma trezesc inainte sa rasara soarele si, in timp ce aceasta melodie ma poseda, incet apare si astrul zilei pe cer. (mai jos am vorbit despre fiecare zi in parte )

Poate e un verb dur a poseda ca sa descriu care este raportul dintre mine, melodie si momentul respectiv.  Intru intr-o transa placuta care vrea sa ma poarte peste spatiu si timp. Bineinteles  ca ii dau voie sa ma duca atat cat pot eu sa merg. Are rabdare cu mine,  parca mangaie si bate in acelasi timp. Este o energie ce a fost cu mine cat am fost copil, pe care nu am stiut sa o mai recunosc cand am crescut, de care mi-a fost atat de dor si care, nu a putut sa fie inlocuita cu nimic. Poate e iubirea CONSTIINTEI din care toti facem parte, pe care atunci cand o regasesti e ca si cum iti regasesti mama, care stii ca te-a iubit mereu, i-ai simtit mangaierile, dar nu ai putut sa o vezi niciodata.

Dincolo de relatia mea ezoterica si spirituala cu aceasta energie, incerc, mai jos, sa fac o structurare didactica pe zile, a trairilor, experientelor, evenimentelor si interactiunilor ce au aparut in viata mea odata cu acest (hai sa il numim de acum inainte) exercitiu. 

fbt

 

 De ce?

 

Toate acestea ca sa gasim o cale prin care sa ne imbunatatim viata, sa ne atingem visurile, sa aspiram catre ceva fabulos. Fiecare are propria lui vibratie si fiecare stie ce e mai bine pentru el, ce vrea sa imbunatateasca, daca vrea sa imbunatateasca ceva, ce vrea sa vindece si asa mai departe. Fie ca vrei sa fii mai bun la un sport, ca vrei sa inveti un program nou sau ca vrei sa iti vindeci sufletul sau chiar trupul, cel mai important este sa ramai un seeker, sa nu te opresti niciodata din cautat acea varianta care se potriveste pentru tine.

                                   

    Ce presupune?

 

Ma trezesc la 6.45 si incep cu exercitiile fizice care cred ca mi se potrivesc mie (pilates) si care imi plac. Dupa aceea, imi pun castile si, in timp ce melodia porneste, ma concentrez inevitabil pe respiratie si miscari lente ale trupului. Este exact momentul cand rasare soarele cum am spus si mai sus. Este de preferat sa iti setezi o intentie. Trebuie facut ca pe ceva distractiv, ceva care trebuie sa te relaxeze, nicidecum sa pui presiune pe tine. Joaca-te si vezi ce iese. Seteaza o intentie minora la inceput si bucura-te de moment. Poti sa te vezi ca o trestie peste care adie un vant caldut si lasa-te dezmierdat. Cand ritmurile melodiei se intensifica lasa sa iasa razboinicul din tine. O sa il simti, melodia il trezeste la viata. Aleg momentul diminetii sa fac aceasta actiune pentru ca este unul dintre cele mai puternice momente ale unei zile. Cum spune un prieten lasa razele soarelui sa te hraneasca de cum rasare.

Incerc sa constientizez intentia pe tot parcursul ritualului, sa mi-o integrez,  insa, uneori,  prefer sa ma las pur si simplu pierduta. Stiu ca acest exercitiu poate sa puna in miscare diferite evenimente, oameni, sentimente, emotii pentru ca o fac cu aceasta intentie, ca ceva sa se schimbe.  Nu judeca nimic, doar analizeaza, vezi ce primesti, ce gasesti. Rezultatele nu sunt imediate si nimeni nu garanteaza ca o sa existe rezulate. Dar, cred cu toata fiinta mea, ca trebuie sa ne indreptam atentia mai mult spre astfel de exercitii. In primul rand, o sa ne ajute sa controlam stresul, sa ne setam o stare de bine pentru intreaga zi.

IMG_20200202_151444

 

Luni a fost de proba, sa vad daca pot sa ma trezesc. Si am putut. Trebuie sa specific ca multe mi-am propus eu de-a lungul timpului. Pe toate mi le-am propus sa le incep de luni dimineata. Dar acea zi de luni, in care sa ma si trezesc, nu s-a intamplat de prea multe ori in experientele mele de om care iubeste somnul si il venereaza.

Astazi este marti si, spre surprinderea mea, nu ma plang de somn, imi este bine cu faptul ca ma pun la somn la 23. 00 (sau macar incerc)  si ma trezesc la 6.45.

Miercuri a fost dezastru. Sunt obosita si se pare ca toata lumea ar avea ceva de discutat in contradictoriu cu mine.

Joi deja imi place! Chiar daca m-am pus la culcare dupa ora  23.00, m-am trezit chiar inainte de 6.45. Sunt obosita dar nu ma plang. Seara am avut entuziasm si drag in tot ceea ce am facut.

Vineri, in sfarsit inteleg de ce am simtit sa fac si sa am aceasta experienta.  Trebuia sa ma pregateasca de intalnirea pe care urma sa o am cu Ana, ea se ocupa de constelatii familiale.

Just a joke

♥Cand Divinitatea nu e asa departe de tine, nu e sfanta si neaccesibila.

Eu o descopar cu mult simt al umorului, creandu-se pe ea insasi, capatand diferite forme si feluri de a se manifesta, fiind cel mai apropiat lucru pe care putem sa il avem si pe care nu o sa il pierdem niciodata pentru ca este tot ceea ce suntem noi.

Just a joke este un dialog personificat, cu Dumnezeu (sau cum vrea fiecare sa ii spuna), pe care l-am scris acum cinci sau sase ani in timpul unei vacante, stand pe terasa camerei in care eram cazata, cu o bere in mana.  Este o idee antitetica menita sa scoata in evidenta discrepanta comicului de situatie, in care Dumnezeu vine sa stea cu noi la o bere.

sdr

-Doamne, de ce bere?

-Pentru ca iti place! (rade) Stii, e mai usor asa, toata lumea o sa creada ca te-ai imbatat si asta te face sa vorbesti cu Mine. (eu zambesc)

-Si daca ma imbat cu adevarat?

-Hei, esti cu Mine, ce ti se poate intampla cand ai asa o companie? Dumnezeu pare sa nu fie deloc modest.

-Dar, ce imi confirma ca Tu esti chiar Tu si nu,celalalt, stii tu, cu  coarne?

-Cu coarne? (rade). Daca vrei, il chem si pe el, ca sa fii sigura cu cine vorbesti.

-Ooo…nu, nu te deranja. Poate are treaba, sa nu il deranjam!

-Mi-a placut cum te-ai zburlit la ideea alaturari prietenului nostru ce poarta cornite. Sa fii om e asa complex.

Prieten? Prietenul nostru? Al meu?? Brrrrr! Tu esti prieten cu  Stii Tu Cine??? Nu trebuia sa fiti dusmani?  ma uita la El sa fiu sigura ca a inteles. Imi zambeste bland si incearca sa schimbe subiectul.

-Andreea?

-Da?

-De ce gandesti ca era mai potrivit sa te scot la un vin sau o cafea?

-Pai, sa fim ca fetele si nu ca baietii.

-Sa imi iau si pantofii cu  toc?

– Ooo, da!

 

 

Azi nu imi pasa

IMG_20200123_205821-01

♥O nepasare languroasa se intinde in fotoliu, langa mine si imi face cu ochiul.

– Hai Andreea, azi nu ne pasa, da? merg sa iti dau drumul la apa calda in cada. Lasa apa sa curga pana spuma da  pe dinafara si afunda-te acolo.

-Asculta ce spun si lasa telefonul din mana.

-Aha.

Ti-am aprins si lumanarile. Ma gandesc daca sa iti torn si un pahar de vin!? Hmm, ma mai gandesc.

-Da, vin sa imi pui, te rog. Am un singur pahar cu picior in bucatarie. Crezi ca poti sa il gasesti fara ajutorul meu? 

-Hei, sunt eu nepasatoare, dar sa stii ca ma descurc.

Ai avea bunavointa sa imi aprinzi o tigara?

Nepasarea se smuceste din fotoliu, se uita la mine cu un ranjet care spune ca este de acord cu ce vreau sa fac, dar ca va urma sa protesteze de amorul dramei. Pana la urma, nu este ingerul meu pazitor. De ce sa ma opreasca de la facut lucruri necugetate.  Ea apare mereu acolo, in coltul de dupa usa al mintii mele, atunci cand pur si simplu nu imi pasa ce zi este, ce urmeaza sa fac, de ce fac ceva, ce mananc sau altele.

-Tu nu fumezi! 

-O tigara aprinsa si, imi aduci si cartea, te rog! 

-O mai fato, dar apa este prea calda, tigarea nu stii sa o manuiesti si te vei incalzi inainte sa citesti trei randuri, vei iesi din cada si vei face o mare balta in toata baia. Eu nu strang dupa tine!

Este randul meu sa ranjesc acum.

-Stiu ca sunt singura in povestea asta, stai fara grija. Le-oi strage eu pe toate asa cum nu fac niciodata.

Radem amandoua de jocul meu de cuvinte.  Ca scena sa fie in aceeasi idee cu peisajul plin de spuma si lumanari din jurul meu, ar fi fost normal sa merg pana la cada cu miscari de felina, aproape torcand si miorlaind. Dar imi este frig, asa ca am mers repede si am facut un salt in apa, nicidecum aratand ca o felina, mai degraba aratand ca un iepure vanat. Nepasarea s-a uitat dezaprobator la mine, cum ca nu asa se face. Se pare ca nu trebuia sa imi pese nici macar de frig. Ei, asta niciodata!

Nepasarea s-a  evaporat precum un duh care se intoarce in lampa lui. O sa imi fie dor de ea, dar este numai o emotie caruia i-am dat viata si pe care am lasat-o sa isi faca de cap cu mine.

Ce trebuie sa ai in vedere inainte sa

 

♥Inteleg acum toate postarile cu titlul Ce trebuie sa stii inainte sa …FACI CUTARE! 

sau

Cum functioneaza CUTARE!

  …Nu le-am citit/vazut/ascultat/urmarit NICIODATA pentru ca mi se par plictisitoare si nu am rabdare. Poate de aceea, in momentul in care am primit un epilator IPL nu l-am folosit cinci luni, pentru ca nu am avut rabdare sa vad cum functioneaza, iar cand l-am luat in mana hotarata sa incerc, nu am apasat butoanele esentiale. Imediat, epilatorul si-a pierdut din interesul pe care ma hotarasem sa il acord.

Asa am facut si cand m-am hotarat sa imi pun un piercing in nas. Dupa ce am scapat de sfaturile de la sora mai mare, cum ca exista posibilitatea sa mor,  sa ma mutilez,  sa ma viziteze extraterestri  daca aleg sa fac asta, am plecat de la job direct la Bass Tattoo.

M-am aruncat cu capul inainte si nu regret, imi place de mor. Dar am ales sa il pun pe partea dreapta fara sa am un plan sau sa ma interesez ceea ce ar trebui sa stiu inainte sa fac acest lucru.  Daca tot m-am vazut acolo pe scaun, cu Vlad (tipul care se ocupa cu gauritul),  am spus  – Pune-mi trei si in ureche!!!  -Tot pe partea dreapta! –  Cred ca este partea mea buna sau ceva de genul. Dar, am uitat ca este totodata si partea pe care dorm. Sau dormeam, acum nu mai dorm pe partea aceea. Ce-i drept e mai putin sifonata dimineata cand ma trezesc, arata mai bine si are si ceva atasat de ea. Dar nici somnul meu nu mai este acelasi. Si asa era grav cu el, acum e mai mult decat grav.

M-a durut cand mi l-am pus in nas (dar nu asa rau). Mi-au lacrimat ochii si i-am luat mana lui Vlad fara sa vreau. Instinct de aparare! Irina ma facea sa rad si mi se misca nasul. Cum sa nu doara! Dupa aceea, a urmat cel din ureche, pe ureche sus, acolo unde este cartilaj mult, nu stiu cum se numeste exact, doare foarte rau. Este singurul pe care il mai simt si acum, dupa doua zile de la introducere. Singurul care inca ma deranjeaza. Dupa aceea nu am mai stimtit nimic, desi urechea mea a mai suferit alte doua gauri. Cica aratam foarte impacata si zambitoare acolo pe scaun. Sincer eu nu mai auzeam sau simteam foarte multe. Bineinteles, exagerez! M-a taiat durerea cand am iesit afara si gerul m-a luat prin surprindere. So, nu cred ca este in regula sa iti pui piercing iarna.

Din nou, iarna aduce cu ea muci. Nu este confortabil sa iti stergi nasul de multe ori dupa o interventie de genul.  Interventie!!!!

Mai trebuie sa stii, ca atunci cand o sa casti o sa simti ca ai ceva in nas si cand un fir de par ti se incolaceste de unul din cerceii pe care i-ai pus pe ureche, o sa inveti injuraturi noi.

In rest…imi place de mor!!!!
fbt

Ce mai citim?

♥Titlul postarii este dat la inghesuiala, nu stiam cum sa intitulez aceasta scriere pe care, daca nu esti cititor,  nu prea ai cum sa o placi. Bineinteles, nimic nu-i batut in cuie asa ca se poate incerca o citire.

Am terminat cartea Zbor in jurul Soarelui de  Paula McLain anul trecut, in tren, cand veneam spre Cluj. A trecut atat de putin timp de atunci, dar mi se pare ca a trecut atat de mult.

I love it!  Cartea, zic!

Povestea este  inspirata din fapte reale, chiar a existat aceasta  Beryl Markham, care a realizat primul zbor solo peste Atlantic. Africa este descrisa atat de frumos incat  simti aerul uscat, soarele care te parjoleste, praful care iti intra in par, iar culorile freamata sa fie descoperite.  Iubesti tot ceea ce iubeste Beryl, iar ea iubeste salbaticia, traditiile de acolo, animalele,  alergatul in picioarele goale, caii si, pana la sfarsitul cartii, ajunge sa iubeasca avioanele.  Desi poate fi catalogata  o poveste trista de dragoste, cartea este de fapt o relatare  despre iubirea pe care Beryl o are pentru pamanturile Africii. Fiind parasita inca din copilarie de mama ei, aceasta inlocuieste iubirea materna cu iubirea acestui continent ars de soare. Il iubeste si este iubita de el.

In urmatorii doi ani si jumatate mi-am dat toata silinta la scoala – desi asta n-a fost nici pe departe de-ajuns. Am fugit de sase ori de acolo, iar o data m-am ascuns intr-o vizuina de mistret african timp de trei zile. Alta data am pornit o razmerita in care mai toti elevii m-au urmat prin campie, pedaland pe biciclete. Din cauza asta am fost data afara, in cele din urma.

IMG_20200103_125549-01

Orasul fetelor de Elizabeth Gilbert ma tine acum in pat, cu cartea in maini, amuzandu-ma copios de  ironiile Vivianei Morris. Aceasta Vivian Morris este personajul central cu care urmeaza sa iti petreci timpul firului narativ daca ai ales sa citesti aceasta carte. Desi am citit numai 32 de pagini, pot sa spun cu siguranta ca IMI PLACE. Traducerea este facuta atat de bine.

Cateodata, ma gandesc la faptul ca –  traducatorul poate sa schimbe putin din aerul/stilul unei carti –  este prima data cand ma gandesc la acest aspect in timp ce citesc o carte.

Mai tarziu, pe la pagina 112, aveam sa aflu ca nu eram prinsa complet de povestea spusa de Elizabeth Gilbert. Poate ca imi statea mintea la The Novice – dar asta este alta poveste, alta carte. Practicile libertine ale fetelor si viata lor plina de distractii m-au distrat la inceput, dar acum deja ii citesc descrierea de pe ultima pagina sa vad unde duce. Vedeti voi, nu imi place sa stiu despre ce este o carte si imi place sa aflu pe parcurs, dar nici sa tot astept citind, nu pot.  Macar sa astept in suspans!

Cum imi cumpar atunci cartile? Le deschid si citesc din ele, le miros, ma uit la ele, le cantaresc in maini, poate arunc o privire pe descriere sa vad despre ce este, dar categoric –  nu vreau sa aflu continutul cartii din descriere. Ma bazez pe intuitie si, daca imi place stilul in care scrie autorul de obicei cartea are o sansa.

De obicei citesc….CE PICA!  fie ca imi spun altii de o carte sau aud eu vorbindu-se de ea si imi trezeste interesul, orice carte este binevenita. De multe ori citesc o carte si de cinci ori daca imi place. Daca am un autor preferat de asemenea, ii cumpar si celelalte carti, asa cum este cazul cartii din imaginea de mai jos.

IMG_20200103_125615-01

De Elizabeth Gilbert am citit Mananca Roaga-te Iubeste si  Big Magic, iar cartea The Signature of All Things am cumparat-o si inca asteapta sa o citesc. 

2020

♥Ce rochie sa porti de revelion sau cate carti sa citesti in anul care vine? Cate petarde sa nu trosnesti sau cum sa faci sa fii mai fericit in anul care sta sa bata la usa? Se poarta genul asta de rezolutii. Daca se poarta, purtam si noi. Numa’ sa fie la moda! Ne reinventam, iar si iar. Si ne place asa de mult fiecare sfarsit de an. Ne da speranta, totul o ia de la capat. Lasam in urma acel om care am fost si ne transformam din omizi in fluturi. Viata este iar frumoasa!

Sa ne rugam sa ne mearga busola interna asa cum trebuie.

 

2020 ……..ia-ne usor, te rugam! Lasa-ne sa ne dezmeticim, sa ne treaca mahmureala, sa strangem paharele de pe jos ca doar ce te-am primit cum se cuvine.

Si eu, personal, am un singur obiectiv.

SA NU MA MAI IAU IN SERIOS!

Rule number 1: Fuck what they think!

Don’t chase, don’t beg, don’t stress, don’t be desperate, just relax!

Judge no one, just improve yourself!

Wash your face. Stop believing the lies about who you are!

        Relax. You will figure that thing out. You will make the deadline. You will…

 

 

Acestea fiind spuse.

-Caldura cand vine? 

IMG_20191129_144650-01.jpeg

 

 

 

Hygge-ul meu de acasa (Partea a II-a)

 

♥ Toata casa s-a trezit la cinci dimineata sau cel putin asa mi-am inchipuit  eu.  Mi-am tras pe ochi patura. Cat dumnezeu era ceasul? Afara ciorile faceau galagie. Pe geam am vazut ca  era mai mult intuneric decat lumina. Sub patura moale m-am ghemuit ca o pisica. Ce bine e sa fii acasa!  Am refuzat sa deschid ochii.

Mai tarziu, imi spalam fata afara, cu apa rece. E ca si cum cineva te obliga sa te trezesti brusc si fara mila. Dar e placut, e un moment gol de sinceritate si rece.

Pentru ca aprind lumanari mereu si, pentru ca tata este mandu posesor de stupi de albine, acum imi face lumanari din ceara de albine.  Ne ardem unghiile, degetele, mergem cu ceara taras prin casa, scoatem fitilele, bagam fitilele, ardem lumanarile. Cam astea sunt ritualurile noastre. Mama imi tunde parul. E singura care stie cum sa il imblanzeasca, cum sa ii dea forma care trebuie, sa pot sa il port in bucle, pe spate.  Sa ii dea Dumnezeu sanatate mamei, sa poata sa imi tot ciopleasca parul asa, pana la adanci batraneti.

IMG_20191225_125141-01-01

In noaptea de Craciun meditatia mea nu a fost atat de usoara si de la sine. Afara se auzea muzica. Am stat rezemata de gardul care desparte casa noastra de casa care a fost a bunicilor, pana nu s-a mai auzit nimic. Am urcat la locul meu, mi-am bagat piciorele sub mine asa cum fac mereu, respir, ma uit in jur si astept. Mai intai, observi sunetele din jur, te obisnuiesti cu ele, apoi incerci sa observi sunetele din interior. Sangele curgand prin vene, inima care bate. E momentul in care, pot aparea senzatii de tristete, sunt emotii care vor sa se elibereze.  Tu nu esti senzatia respectiva, tu esti cel care o simte. Accepta ce se intampla acolo si incearca sa o eliberezi. Nu o bloca si nu te opune chiar daca este dureroasa.

Recunosc ca nu imi plac aceste eliberari ale emotiilor de durere, frica, spaima, pierdere. Motivul pentru care mi-a placut si imi place sa incerc mereu sa meditez este pentru sentimentul acela inaltator, pe care il poti obtine cel mai usor asa. Stand si meditand. Dar nu stii niciodata ce o sa se intample la urmatoarea meditatie. Inainte nu acceptam aceste momente triste, le blocam, voiam sa le fac sa dispara. Nelasandu-le sa iasa, neacceptandu-le, le-am facut doar mai puternice. Acum poate sa vina si sa iasa orice sentiment. Sunt dechisa.

 

IMG_20191226_104602-01.jpeg

 

hygge-ul meu de acasa (partea I)

Noaptea, dupa ce toata lumea doarme, ma furisez afara, urc scarile catre podul casei si privesc de sus, de la etaj, cerul si cele cateva case care se desfasoara in fata mea. Ascult toate zgomotele atat de familiare. Sunetele fabricii de electrozi in departare, sunetele trenurilor care vin si pleaca, vantul care misca acoperisul casei. Respir incet si din ce in ce mai profund.  E atat de multa umezeala in aer ca ma astept sa aud si valurile marii. Dar nu, nu sunt la mare, sunt doar acasa.

Tot ce este aici ma linisteste, imbratisez toata viata din jur si ma asez. Imi bag picioarele sub mine si stau in liniste. Atunci stiu de ce fug cateodata aici. Pentru liniste.  Linistea mea.

Fac asta toata saptamana cat sunt aici. Inainte de ora 11 noaptea, ma furisez afara sa meditez.  De fiecare data este altfel.  Intr-una din nopti, am iesit  cand era strana cocosilor de la ora 11.  Prea multe zogomote. Vecinii inca nu dormeau, ii auzeam cum se misca prin gospodaria lor. Am stat asa, am acceptat momentul. Cocosii au tacut iar eu aveam mainile si piciorele reci. M-am ridicat si am fugit in casa.

In seara asta este Colindul, maine suntem in 24 Decembrie. Tot maine, dupa ora 11 o sa ma nasc. Am mai facut o calatorie in jurul Soarelui. Nimic special.

IMG_20191225_130222-01

Imi place sa aprind focul, sa scot cenusa din soba, sa aprind lumanari in toata casa, sa aprind betisoare parfumate si rasina (tamaie), sa pun muzica si, sa simt cum merge in toate colturile casei, imi place lumina difuza a lumanarilor. Beau litrii de ceai si multe cesti de cafea si  citesc.  Am adus cu mine cartea The Magicians’s Guild de Trudi Canavan  si Oamenii fericiti citesc si beau cafea de Martin-Lugand.  Pe prima am terminat-o in doua zile. Bine, citeam la ea de mult timp. Este doar primul volum, din cele trei existente.  S-a terminat exact cum nu trebuie pentru un cititor. In plin suspans. Celelalte volume nu le am la mine asa ca, m-am apucat de Oamenii fericiti citesc si beau cafea. Nu i-am dat absolut nicio sansa. Dar, sunt la pagina 123. In curand o sa ajung la pagina 170, care este si ultima.

Am terminat cartea de ieri. Stau pe bicicleta mesterita de tati pentru sport, in fata bibliotecii si caut o carte care sa imi dea ceea ce am nevoie. Scot cartile si le bag la loc, nemultumita.

Las mai jos, o farama din Oamenii fericiti citesc si beau cafea. Fac asta pentru ca nu i-am dat o sansa ca fiind o carte decenta de citit…

Tocmai iesisem de sub dus. Fusese lung, fierbinte si relaxant. Stateam goala in fata oglinzii si-mi priveam trupul. Era multa vreme de cand nu-i mai acordasem atentie. Se stinsese la moartea lui Colin. Edward il trezise cu blandete ieri. Stiam ce avea sa se petreaca intre noi in seara aceea.…Mi-am reluat gesturile de femeie; m-am dat cu crema pe piele, am pus o picatura de parfum intre sani, mi-am pieptanat parul, mi-am ales lenjeria, m-am imbracat cu dorinta de a seduce. 

Don’t get me wrong…(Iunie)

...sunt mastile sociale ceva rau?


fbt
fbt

Cu totii avem diferite masti pe care le folosim in anumite situatii si momente ale vietii. Atat de mult le-am folosit si le folosim de cand le-am descoperit, incat  le-am integrat in fiinta noastra. Au devenit una cu noi. Nu stim cine suntem fara ele. Poate doar o coala alba!

Mastile pe care societatea,  famila si religia ne invata  sa le purtam, de cand suntem mici pana cand moartea ne va desparti de ele, le purtam pentru ca, asa se cuvine, asa este si a fost dintotdeauna. Sunt reguli de urmat, sunt carti ale bunelor maniere de citit, sunt stiluri de asumat.

Cel putin, sa ne gasim stilul care ni se potriveste  cel mai bine. Sa il bem dimineata pe stomacul gol in loc de apa cu lamaie.  

Le purtam asa cum hainele au eticheta agatata de ele. Oare este greu sa rupem eticheta?  Cine o sa ne mai recunoasca fara?  O viata intreaga schimbam masti in functie de varsta, moment al zilei, sau locul in care suntem. De cand plecam dimineata de acasa ne punem cate o masca, masca pe care o purtam la serviciu, masca pe care o purtam in familie, la cumparaturi, la biserica, la evenimente….and the list goes on!

 Discretia este cel mai frumos accesoriu pe care il poate purta cineva!

Cateodata ne luam la bataie cu mastile noastre. Vrem sa ne debarasam de ele,  nu le mai acceptam ca fiind ale noastre. Vrem sa evoluam. Si tragem de ele, le smulgem din noi si ne doare. Ne doare despartirea, ne doare rana ramasa, ne doare golul ramas, dar nu renuntam. Plangem, ne razboim cu noi, picam si ne ridicam, insa un lucru e clar, masca nu se mai potriveste, nu o mai vrem.

Ce ramane o perioada? O coala alb? Si atunci incercam sa umplem cu ceva golul din noi!? Cu o alta masca! Cu un alt noi. Sau poate cu mai multe masti.  Dumnezeu sta acolo, in imparatia lui, ne felicita pentru reusita de a ne scoate masca de care nu mai aveam nevoie. Ne felicita si ne ofera urmatoarea masca pe care trebuie sa o purtam si, ne sopteste ca, atunci cand o sa fim iluminati,  propria noastra lumina o sa ne tina loc de masca si  nu o sa mai avem nevoie de nimic ca sa ne defineasca ….decat de noi.

And some masks we wear because we hope to stay hidden. But that’s the problem with wearing masks, they can be ripped off at any moment…XOXO, Gossip Girl––just a joke

 

Mai- Poveste psihedelica

 

fbt

Despre ea nu putem sa spunem ca este un geniu, departe de mine ideea asta. Nu are insusiri care sa o diferentieze de multime, nu practica nicio arta sau profesie care sa o inalte deasupra celorlalti.  Este o fata ordinara.

Cand am vazut-o pentru prima data, avea o puternica lumina launtrica in interiorul sau ce, in loc sa iasa la suprafata si sa o faca sa straluceasca, se adancea tot mai mult in infinitu-i suflet.  Atat de adanc incat uneori credeam ca o sa se piarda acolo si nu o sa mai stie sa se mai intoarca. Cateodata vedeam lucruri ciudate la ea. Erau multi fluturi multicolori, erau simturile ei ce capatau dimensiuni nestiute. Atunci vedeam cum aluneca in ea luminoasa cunoastere. Banuiam ca adesea era vizitata de un duh. De duhul naturii, era o miscare launtica a inteligentei ce dansa si plutea in intregu-i organism. Dar ce inseamna sa ai cunoastere dar sa nu stii sa o impartasesti?

Dar cine sunt eu sa imi dau cu parerea? Sunt un povestitor si nu unul atat de priceput. Fantezii si iarasi fantezii in capul meu.  Stau in compania naturii ca orice povestitor ce vrea sa afle seva povestii si natura ma duce in compania ei. Natura are capacitatea sa se inalte pana la Dumnezeu si sa coboare inapoi la noi. Sa ne arate calea.  Natura pune lucruri fermecate in oameni si le ascunde, dezvaluindu-le doar unora ce vor sa scrie povesti.

Si am incercat sa o inteleg, sa o ridic la inaltimea a ceea ce vedeam. Cu cat am incercat mai mult cu atat m-am indepartat mai mult de adevar.  Nu, nu este cale sa o inteleg pentru ca nici ea nu se intelege. Cum sa inteleg eu acest univers uman care are in ochi contemplarea si meditatia in suflet.  Nimeni nu da doi bani pe ea. Asa se intampla mereu. Cateodata o vad, o mai necajeste o vorba rea si isi pierde culoarea.

IMG_20190830_173202-01 (1).jpegO sa ma contraziceti, stiu! O sa imi spuneti ca in jurul ei nimic nu este lumina, ca sta intr-un intuneric etern. Dar nu vedeti?  Lumina atrage intuneric.  Acolo unde este intuneric sa stiti ca in apropierea se afla o stralucire de nedescris a luminii. Si, paziti-va pasii atunci cand sunteti in lumina, dupa colt va asteapta intunericul.

Stiti cand am stiut ca trebuie sa iau aminte la aceasta fata?

Cand un grup de pagani vorbeau despre ea, acum multe seri, cand Primavara inca nu isi gasise locul pe aici. M-am hotarat sa o numesc  domnisoara ce traieste intre doua lumi.  Nu stiu ce forte asculta de ea sau ce lumi  are la picioare. Asa cum o vad in fiecare zi, pare neajutorata si firava.  Vad cum pietrele, stelele si florile au vointa doar ca sa o multumeasca.  Ea contempla natura si nu o  foloseste ca un instument pentru nevoile ei. Ii canta noptii atunci cand vine, invata  toate tainele ce ii sunt oferite, e bucuroasa sa se lase invatata si nu sa invete pe altii , sa afle si nu sa faca.

IMG_20190830_172950-01.jpeg

Aprilie

Degustatoare de emotii cum sunt, stau in mijlocul patului si savurez din plin, un pahar cu vin alb si gheata. Incerc o inviorare a mintii pentru o inviere a spiritului facuta …ca la carte! Ca in cartea de bucate, da! Cum a crescut cozonacul in cuptor asa sa imi creasca curajul. Sa fiu  dulce ca pasca, sa fiu sarea din bucatele mele, cele de toate zilele. Amin!

Am oja de mult sarita de pe unghii, parul imi sta strans si umed in prosop, iar vinul din pahar tot scade. Moliciunea patului nu face decat sa ma indemne sa ma cuibaresc mai bine printre cearceafurile goale. Mi-e tare dor de ai mei, dar mi-e  foarte bine aici.

Am ajutat la pregatirea de pasca, cozonac, supa de pui si salata. Am facut cumparaturi, am curatat casa, am asteptat sa vad ouale colorate, mi-am sunat familia sa le urez de bine, am dansat, am baut vin, m-am plimbat, am citit, am ras si, am avut mult timp pentru mine. Toate astea au ramas in mintea mea sub forma de culori, mirosuri si emotii.

Mirosul de cozonac este binele suprem, curcubeul vietii mele! Cred ca trateaza si depresia. De aceea, am macat trei felii fierbinti si rumene, fara sa respir. Ador senzatia aceea, a aluatului fierbinte in stomac. Stiu, nu e sanatos, dar e perfect!  Perfectiunea imbraca uneori forma, mirosul si gustul unui cozonac. Sa nu se inteleaga gresit, nu sunt o mare mancacioasa, dar cozonacul, cu tot ritualul lui de framantare, umplere si impletire devine o E M O T I E delicioasa. Iar eu sunt o mare devoratoare de emotii!

In acest moment,  Darius imi unge un picior cu crema si ma asigura ca doar asa il poate transporta mai usor, cu tractorul.  Sunt o matusa ideala, stiu!

-Adi (asa imi spune Darius), trebuie sa iti dau si pe celalalt picior cu crema, altfel nu merge.

Am picioarele pline de crema de maini,  stau cuminte in  pat, ascultand instructiunile nepotului meu, care incearca sa imi tracteze picioarele cu o jucarie facuta din lego.  In timp ce tot unge la picioarele mele, se intreaba  cum o sa merg eu pana la baie, asa plina de crema,  sa ma spal.

Stau in pat si astept sa imi intre crema in piele, jocul s-a terminat de mult, ne-am plictisit acum, nu mai tractam picioare, dar picioarele stau tot pline de crema. Darius incearca sa ma convinga cat de distractiv este in parc, unde el si cativa prietenti se intalnesc.  Ok, eu pot sa ma prostesc stand legata la cap cu o curea de la blugi, ca intr-un film de comando, sa  dansez si sa topai pana raman fara aer, sa privesc povesti la diafilm, sa spun povesti seara, inainte de culcare, dar parca nu as vrea sa intru in gasca de baieti .

Si, POC! se intampla!  Vezica ma anunta ca trebuie sa merg la baie, am crema pe picioare, multa crema! Imi da si   mie cineva un servetel, va rogggggggggg? Cineva!!!  Trebuie sa ajung la baie!!!

IMG_20190501_144259-01