spiridus la ora 3


13001228_1769533733280958_5907117460484112124_n

Cand am deschis ochii o creatura mica imi zanganea un clopotel langa ureche.

– Este timpul, hai!

I-am zambit, parea un spiridus dragut al Irlandei venit in vizita in visul meu. Ca si cum a stiut ce gandesc, mi-a spus sa ma grabesc pentru ca nu are tot timpul din lume la dispozitie. M-am uitat la ceas si am vazut ca este aproape ora trei. Lumanarea adusa de la inviere inca ardea, iar Cosmin dormea cu gura intredeschisa, cufundat intr-un somn adanc.

Spiridusul se uita la mine nelinistit si asta ma amuza. Nu intelegeam prea bine ce se intampla. Iar visez ciudatenii? Numai ca acum era asa real!

Spiridusul era imbracat in frac, cu o camasa alba si costum negru. Cu palaria intr-o mana si cu bastonul in cealalta mana, se agita incercand sa imi arate ca nu mai are timp de discutii. Arata ca un pinguin ponosit.

– Acum o sa ma duci la bal, am spus amuzata?

Asteptam sa se trezeasca si Cosmin sa vada si el, sa nu mai spuna mereu ca sunt nebuna. Facandu-mi in ciuda, acesta se intoarse pe cealalta parte a patului.

Spiridusul era nerabdator sa plecam.

– Hai, hai… coboara, sa mergem! In curand o sa cante cocosul.

Ma gandeam ce cocos va canta si care straja a cocosilor din noapte urma sa fie. Mi-am dat seama ca nu se referea chiar la un cocos lumesc si ca era o chestie a spiridusilor.

– Nu sunt spiridus si ma deranjeaza gandurile tale.

Mi-am coborat picioarele din pat. Pe jos, era mult fum sau ceata groasa, ca un nor! Exact ca intr-un vis.

– Hai! Poarta se va inchide in curand, zise spiridusul uitandu-se la ceasul de la mana lui slabanoaga.

Cum statea si isi privea ceasul, imi aducea aminte de iepurele din Alice in Tara Minunilor. Am iesit impreuna din camera, tarandu-mi picioarele prin ceata pufoasa de pe jos. Nu am ajuns nici pe hol si nici in bucatarie, asa cum ar fi trebuit. Am ajuns pe o punte luminata, inconjurata de un intuneric linistitor. Nu imi era frica, dar as fi vrut sa stiu unde mergem. Ca de fiecare data, spiridusul mi-a luat-o inainte raspunzand intrebarilor din capul meu.

– Mergem sa vezi pe cineva drag tie.

– Aha, de aici am sentimentul acesta de bine. De obicei, cand urmeaza sa se intample ceva neplacut intuitia ma avertizeaza.

– Asta depinde de tine si de mintea ta, ma informa spiridusul.

– Pe cine o sa vad?

Pe cineva de care iti este dor si pentru care ai facut atata tarasenie ca sa ma aduci aici si sa te conduc.

– Nu te-am adus eu, ai venit tu! Imi spui si cum te cheama?

– Scotocesete in capul tau si afla acest lucru, sunt curios si eu!

Am inceput sa rad din tot sufletul, anuntandu-l ca o sa se numeasca Deri.

S-a uitat la mine ca la o persoana nebuna.

– Fie, Deri, atunci!

Am mers in liniste o vreme, intrebandu-ma cine a trimis dupa mine, de cine imi este dor. Deri se uita din cand in cand la mine ca si cum isi punea diverse intrebari pe care apoi le ignora dand din cap si bodoganind.

– Trebuie sa te avertizez ca vor urma doua etape. Una neagra si una alba, asa le vom numi. Sunt indispensabile ambele, adica nu le putem ocoli sau evita, dar depinde doar de tine cum o sa le transformi, cum o sa le creezi. Toate, sunt inca de pe acum in mintea ta, asa ca o sa te rog sa ai grija de noi si sa nu ne supui unui periocol iminent si inutil. Nu prea imi place mintea ta, functioneaza ciudat.

– Nu as vrea sa iti fac nici un rau tie, daramite mie! Nu sunt sadica.

Deri ridica din umeri a neincredere si incertitudine.

Mergeam cuminte in urma lui pasind cat mai atent si incercand sa ma gandesc la cele doua parti si la cum sa fac sa fie bine, chiar daca habar nu aveam ce urmeaza. Pana la urma, o sa ma vad cu cineva drag mie. Nu prea intelegem de ce trebuie sa trec prin toate acestea. Mergeam, uitandu-ma in bezna ce ne inconjura absenta la prezenta spiridusului numit de mine, Deri.

Deri era prietentul meu imaginar din copilarie. Fiind usor de pronuntat asa mi-am botezat fiecare personaj din copilarie, fie ca era femeie sau barbat, copil sau animal. Spiridusul m-a trezit la realitate cand a inceput sa imi vorbeasca. Mi-am dat seama ca a meditat bine inainte sa se decida daca sa ma intrebe sau nu.

– Inainte sa intram in Inferno, vreau sa te intreb, esti un fel de vrajitoare nu?

Am inceput sa rad cu pofta.

– Vrajitoare??? Eu? De ce crezi asta?

Deri se uita la mine sceptic si, indicand cu degetul lui mic catre mine, imi raspunse cu sarcasm.

– Uita-te cum arati, cum gandesti si cum vibrezi! Pe deasupra, cand am venit la tine aveai aprinsa o lumanare. Sigur ai facut ceva descantece in timpul noptii, cum faceti voi vrajitoarele.

– Doamne fereste de spiridusi nebuni ca tine! Maine este Pastele, adica azi, lumanarea era de la slujba de inviere, am lasat-o sa arda si m-a luat somnul.

Deri se uita neincrezator la mine, parca indicand din ochii lui de culoarea cenusii ca arat oricum ca o vrajitoare, orice as spune eu. M-am uitat la refectia mea in luciul puntii pe care mergeam impreuna si m-am ingrozit.

Eram eu, dar aveam parul zbarlit, aratand ca o sperietoare. Asa era parul meu, mereu trebuia sa aleg cum sa il port si sa il aranjez, ori il indreptam cu placa ori il ajutam sa se transforme in bucle frumoase prin impletirea lui, pe timp de noapte. Acum arata de parca aveam sarma ghimpata pe cap. Si nasul meu mic de vrajitoare, cu ochii un pic prelungiti ma transforma intr-o vrajitoare veritabila. Am inceput sa zambesc cand mi-am amintit de iubitul meu din facultate caruia ii placea sa rada de mine, spunandu-mi ca eram vrajitoare si uneori ma punea sa imi incrunt privirea, mai exact nasul, spunand sa fac nas de vrajitoare. Acum, tot ce imi lipsea era o matura pe care sa zbor. Am vazut ca aceste ganduri l-au facut pe Deri sa se zbarleasca la mine, ca o mata fricoasa si am incercat sa ii sugerez ca exista si vrajitoare bune in lumea asta.

– La naiba, nu sunt deloc vrajitoare! Daca eram, ce nevoie sa am de tine sa ma treci puntile astea caraghioase si de ce nu as zbura pe matura chiar acum!

Deri ridica din umeri nepasator.

– Uite cum sta treaba, nu vreau sa fiu mai implicat decat trebuie in treaba asta. Vreau doar sa imi duc misiunea la bun sfarsit si sa te ghidez prin trecerea celor doua parti pana ajungi in siguranta la destinatie. Hai sa facem sa fie cat mai usor pentru amandoi.

– De acord, i-am raspuns imbarbatata de planul lui, intrebandu-ma unde trebuie sa ajungem si cum aveam sa m aintorc inapoi daca el ma ajuta doar sama duc.

Am mai mers un timp, dupa care Deri se intoarse catre mine, incepand sa imi dea indicatii si sa imi explice ce va urma.

– Fiecare om are doua parti ale lui, una buna si una rea. Ca sa ajungem sa putem lua legatura cu Sufletele Implinite, fiecare om trebuie sa isi invinga si sa isi cunoasca cele doua parti. Bineinteles, mereu este foarte usor la partea buna, complicat va fii cand va trebui sa faci fata propiei tale parti negre din minte.

Cel putin asa stiam unde ne indreptam. Trebuia sa ajungem la Sufletele Implinite. Ma intreb pe cine aveam sa vad acolo?

– Am inteles, deci sa imi fie frica de partea aceasta intunecata a mintii mele si sa incerc sa duc o batalie cu ea, adica cu o parte din mine, pe care spui tu ca o tin ferecata pe undeva prin creierul meu de vrajitoare? Am spus toate astea pe un ton glumet, sperand ca voi mai destinde atmosfera, dar nu am facut decat sa ii dau impresia spiridusului ca nu il iau in serios.

– Voi oamenii, niciodata nu intelegeti ca singurul lucru care va poate face rau este chiar in mintea voastra.

Am inghitit in sec, sperand sa se termine, sa ma trezesc. Oare cat era ceasul? Ce facea Cosmin? Incepusem sa ma satur de acest vis.

Tocmai atunci a inceput. Toata atmosfera s-a transformat. Eram la amurg, iar Deri disparuse de langa mine. Eram in copilarie, atunci cand imi era frica sa intru la apusul soarelui in casa. Ma cuprindea o panica si o stare de zbucium inexplicabila cand trebuia sa intru in casa singura la apusul soarelui.

Cand eram mica nu puteam sa imi controlez aceasta frica, pe atunci nu rationalul era cel ce imi guverna mintea. Era o frica teribila care ma cuprindea si ma chinuia ingrozitor. Avem totusi o placere in aceasta frica, una nebuna.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s