Cole, unde esti?


In scoala generala am avut o colega de banca frumoasa, avea parul lung, invata bine, stia matematica, avea niste ochi mari si caprui si gene dese. O chema Andreea.

Ea era  inalta si subtire, eu mica si pricajita. Stateam amandoua in banca a doua sau a treia, de la perete. Acolo ne-am impartasit visele, sperantele si ce mai aveam noi…scriam cantece si le cantam in fata clasei. Am cantat si am dansat mult, pana cand liceul ne-a despartit, ne-a dus in orase diferite.  Nu am mai vazut-o de atunci decat o data  sau de doua ori. Intre timp, s-a transformat din inalta si slaba in inalta si  apetisanta. Se transformase intr-o bunaciune de fata, am observat acest lucru cand ne-am intalnit ultima data, undeva intr-un tren.

Ne spuneam una alteia Cole, eu am inventat asta, cred ca venea de la colega. Cole in sus, cole in jos si toata scoala ajunsese sa ne strige asa. Cand am ajuns in clasa a opta, dadeam autografe, atunci am fost noi la apogeu…

Ne scriam scrisori, visam cu ochii deschisi, vorbeam mult, inventam multe lucruri si mai si credeam ca o sa fim prietene o viata.  Numai ca acum, am pierdut-o, nu stiu nimic de ea si la intervale de timp neregulate, o visez. In vis, cateodata suntem bine si apropiate, cateodata pleaca cu alta prietena  si ma lasa singura.

Dupa un vis de genul acesta mereu ma gandesc, ce face ea acum, isi mai aduce aminte de mine? Apoi, uit din nou de ea, dar subconstientul mi-o aduce din nou in vis…de aceea spun: Cole, unde esti, ce faci?  Ai dori sa dansam si sa cantam un pic?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s