Timpul nu mai avea rabdare cu oamenii


As vrea sa spun ca anul 2017 a fost un an minunat, dar mai degraba in 2017, am simtit provocarea intrebarii: Cat de mult poti  sa muncesti?  Fara vacanta de vara, doar o calatorie in Anglia, pe care vag mi-o mai amintesc, parca am trait viata altcuiva. Acea persoana in a carui corp am trait si in a carui simtiri ma recunoasteam pe mine, s-a lasat purtata de curentul vietii.

In 2017 am razuit pereti, am dat cu lavabil, am ajutat la renovarea unui apartament, am invatat ca atunci cand esti obosit dupa cele opt ore de munca pe care le faci zilnic, corpul mai poate sa duca inca patru ore de munca, pentru ca intra intr-un fel de sevraj al muncii. Rezultatul, un sistem imunitar slabit.

Nu, in 2017  nu am reusit sa raspund la intrebarile ce vreau sau  ce imi doresc, am mers exact unde a vrut sa ma duca viata. Am aflat ca viata nu se sinchiseste sa te duca prea departe daca tu nu ceri destinatia. Te ia si te duce unde crede de cuviinta si unde mai sunt locuri.  Asa ca m-am hotarat sa incep cu o hatra a lui ” Incotro ma indrept de aici incolo?”

Nu m-am oprit insa din a experimenta actiuni, fapte, lucruri. Asa am ajuns  si in Cluj Napoca, acum aproximativ  doi ani.   Daca vrei ceva te duci si il iei, doar apoi poti sa afli daca a fost rau sau bun.  La sfarsit, iti dai seama ca tot ce a fost rau a fost si bun. Dar, trebuie sa astepti finalul.

In 2017 am descoperit-o pe Esther Hicks si asta a facut sa am o intelegere mult mai clara asupra lumii. Nu de multe ori imi puneam intrebari in capul meu si primeam raspunsul la ele in momentul in care deschidem canalul ei de youtube. Pentru 2018 am mai multe planuri si idei, primordiala fiind ideea de a medita zilnic, 20 de minute si, sa tin un jurnal ce se va intitula ” Jurnalul meditatiei zilnice, 2018″, jurnal in care o sa scriu impresii, schimbari survenite pe calea meditatiei. O sa ma intrebati si o sa ma intreb si eu de unde o sa stiu  ca anumite schimbari au venit datorita meditatiei.  Oare o sa imi induc anumite lucruri doar datorita faptului ca ma aflu sub ideea experimentului meditatiei? Asta ramane de vazut. Eu o sa fiu rationala, atat cat poate mintea mea…deloc rationala sa fie.  Provocarea este mare chiar daca vorbim de 20 de minte pe zi de meditatie.

Ceea ce ma infioara uneori, este rapiditatea cu care trece timpul. Unde se duce, pe el il asteapta cineva? Oare timpul mai are rabdare cu noi, sa ajungem sa stim ce ne dorim?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s