noi trei


Cunoasteti voi doua momentele acelea in care ne intalnim si povestim tot ce avem pe suflet? Momentele acelea in care am vrea sa credem ca semanam cu trei porumbei intr-o cafenea,  dar suntem asa de galagioase, de parca am fi ciori pe o creanga? In care ne dam cu parerea in acelasi moment, in care radem de vietile noastre si ne amintim si ne intrebam, cum Dumnezeu am devenit noi trei prietene? Cata placere are Lavinia cand povesteste ca nu te suporta pe tine, Simo, iar acum va impartasiti si bune si rele?

Da, da…mai rar in ultima vreme! Una din noi a plecat din oras, sta la casa ei cu sotul, alta pleaca des acasa cu iubitul ei, iar eu stresata cu ale mele bucurii si trairi, dezamagiri si dorinte, de dimineata pana seara. Iar seara, cand ma pun in pat, ma gandesc, iar au vorbit fetele pe grup si nu am putut sa le urmaresc! Si daca ne intoarcem un pic la momentele de mai sus, la cafeneaua cu porumbei povestitori, trebuie sa spun cum stau lucrurile in realitate. Da, voi doua povestiti cate in luna si in stele si atunci cand vine randul meu, termin repede cu un …la mine e la fel! Scot cateva cuvinte datorita privirilor incandescente pe care mi le aruncati, va aud si acum si va vad:

-La tine, Andre, cum mai este? (eu rar povestesc inaintea voastra).

-Cam la fel!

-Ei, da-o-n ma-sa de treaba! Iar nu vorbesti?

Stiu, dupa ce va asigur ca daca o sa simt ca trebuie sa vorbesc, o sa va povestesc, ma lasati in pace. Stiu ca nu va convine, dar cand va intoarceti privirile spre mine si asteptati sa va spun si eu partea mea, mi se goleste mintea sau poate asa a fost mereu, goala.

Si cum spuneam, cateodata vorbiti atat de mult pe grup si eu nu pot sa tin pasul cu voi. Uneori merg pe strada, voi vorbiti pe grup, ma ciocnesc de oameni, imi spun eu mie ca o sa raspund cand ma urc in autobuz, cand ma urc in autobuz constat ca trebuie sa citesc cateva capitole bune lasate de voi pe grup. Le citesc si imi dau seama ca reactia mea cateodata nu mai este necesara. Ceea ce trebuie sa fie inteles este ca ma bucur ca vorbiti, ca traiesc si eu cu voi povestile de pe grup, ca sunt acolo implicata, dar cu intarziere.

Sunt multe de spus, dar o sa sfarsesc prin a va spune ca imi sunteti aproape de suflet, ca imi sunteti dragi ca suntem atat de diferite, va scriu pentru ca sunteti prietenele mele!

20180421_114912

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: