Imi place in Cluj Napoca (Tiff)


Am mers de la stadionul Cluj Arena pana in Piata Unirii pe jos, batucindu-mi degetele de la picioare, aflate in sandalele mele mult prea inalte. Am facut de multe ori drumul asta intr-o clipita, insa acum simt soarele arzator cum vrea sa ma transpire si fiecare piatra cubica pe care sunt nevoita sa calc. Am traversat Parcul Central in tot lungul lui minunandu-ma de multimea de oameni de acolo. Este ora 17 00 si in parc sunt oameni cu hamace, cu biciclete, parinti cu copii, bunici, adolescenti, familii intregi. Oare eu sunt singura care, de obicei, la ora asta inca munceste sau fuge acasa sa faca…nimic???

Mi-am bucurat simturile in mirosul de kurtos, am adulmecat la inghetata din cornetele copiilor si am evitat la limita sa nu ma ciocnesc de ghereta cu popcorn. Merg sa cumpar bilete la filmul Holy Camp, din cadrul festivalului  TIFF (Piata Unirii), ora 21. 45.

Am iesit din parc, am traversat strazile, am facut dreapta si am intrat in Piata Muzeului. Este unul din locurile mele preferate din Cluj Napoca, locul unde imi place sa privesc oamenii cum stau si se relaxeaza la un pahar de vin, la terasa, in aer liber, intr-un loc incarcat istoric. Aici, toti oamenii sunt frumosi, draguti si mai ales, relaxati.

Am vazut cea mai draguta fustita la una din gheretele cu cercei de toate marimile si formele, de asemenea, felurite podoabe create din materiale variate si multicolore. Am cotit la dreapta si m-am pierdut in lumea care circula si sporovaieste fiecare dupa bunul plac.

In Piata Unirii se filmeaza, se dau interviuri cu invitatii de la TIFF, iar la terasele de vis-a-vis oamenii asteapta poate, urmatorul film. Biletele le-am luat de la un baiat foarte dragut si politicos, avea infatisarea aceea cool-neingrijita care ma duce mereu cu gandul la libertate. Avea barba, pantaloni largi iar sapca o purta intoarsa. Genul acela de baiat inteligent si razvratit care isi roade unghiile cand creeaza ceva. Asta este doar imaginatia mea, ca el, baiatul, a fost de o politete si prestanta desavarsita 🙂  Asa sunt toti voluntarii de la TIFF, cand vorbesc cu tine iti vorbesc cu blandete, iti surad si te indruma politicos. Poate dimineata, inainte sa se apuce de treaba toti primesc o pastila  cu blandete, rabdare si mult bun-simt.

Ma bucur enorm ca am vazut filmul, am ras, m-am simtit bine stand in aer liber, privind oricand la frumusetea catedralei Sfantul Mihail de langa noi sau la stelele care sclipeau pe cer. Am fost peste 2000 de oameni care am ras in cor. Pe mine, m-a tinut prinsa actiunea filmului inca de la inceput, nu am simtit nevoia de alte activitati pe telefon 🙂

Au fost doar patru personaje care au facut actiunea filmului siropoasa, respectiv  cele doua maicutele si cele doua fete razvratite, uneia din ele aparandu-i Dumnezeu pe niste scari, ce amintesc de scarile lui David din biblie. Numai ca aici, Dumnezeu canta melodiile lui Whitney Houston. Este un film despre prietenie, iubire, lesbianism si de ce nu, credinta. Toate aceste aspecte au fost puse intr-un context deloc dramatic ci unul umoristic. Am spus si o sa mai spun ca am ras mult, actritele au jucat exemplar, facand ca scenele care puteau fii banale sa fie delicioase.

Filmul a fost in spaniola si tradus in engleza. Ecranul a fost inalt si mare, vizibil pt toata lumea. Am asteptat autobuzul de noapte intr-o forfota de oameni disecand fazele comice din film.

34072654_1882807461763791_7227742566832144384_n

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: