Noiembrie 2018


Aminteste-ti mereu ca, de fapt, ca sa duci o viata fericita ai nevoie de foarte putine lucruri.

Marcus Aurelius

Imi imaginez, cand merg la culcare, ca sunt intr-o cabana, departe de orasul aglomerat, printre pomi. Simt miros de fum, ploua si este noroi. Asta nu ma opreste sa merg afara, sa trag in piept aerul racoros de dimineata, sa imi ingrop cizmele de cauciuc in pamantul moale.  Beau ceai fierbinte stand la fereastra. Este liniste! Ca o binecuvantare, linistea aduce cu ea ganduri bune. Ma trezesc din reverie cand o masina trece cu viteza pe strada mea.

Citesc din Arta Rafinamentului de Dominique Loreau. Imi fac planuri! Ce sa arunc din casa? Ce haine nu mai port? Unde sa calatoresc? Ce sa manac? Sa manac mai putin?  Cum ma inspira aceasta scriitoare nu o face nimeni! Cate lucruri imi trec prin cap in doar zece minute!?

Suntem la sfarsitul lunii Noiembrie. Am terminat de citit cartea lui Dominique Loreau si, in acest moment, tremur in bucataria mea friguroasa incercand sa las pe blog cateva ganduri. In casa este liniste. Nu s-a trezit nimeni, beau cafea si apa. Planuiesc sa fac o escapada pana in parc.

Noiembrie este o luna usoara. A fost prima zapada. Cu ea a venit frigul si noroiul. Trebuie sa invatam sa ne bucuram de aceste cicluri ale naturii. Nu sunt o prietena a frigului, tremur si la 23 de grade, dar incerc sa il respect, sa construiesc o relatie cu el. Dupa fiecare dus fierbinte imi aplic si unul rece. Acesta este si motivul pentru care am capatat o raceala, muci si durere in gat.

Ieri, stateam in bucatarie cu cartea in mana in timp ce gateam si ma gandeam. Cartile mele sunt mototolite, au paginile indoite, randurile subliniate cu creionul si, din loc in loc, gasesti urme ale actiunilor pe care le fac in timp ce citesc.  Putin ulei intr-un colt, oja pe o fila, cafea, ceai sau apa. Daca nu sunt ale mele, cartile, le port in geanta intr-o punga, sa nu se murdareasca.

Daca este o arta care imi place si pe care o las sa ma consume, aceasta este  Arta binelui! O stiu, se intampla constant in jurul meu. Intr-o tara in care dam cu pietre unii in altii prea mult si prea des, Arta binelui isi face loc, se strecoara, creste si supravietuieste.  Ajutati oamenii sa capete incredere in ei, laudati-le muncile si gesturile, chiar si cele mai mici, incercati sa scapati de negativitate, purtati cu voi o plasa de panza si iubiti Pamantul prin refuzul de a mai cumpara atat de mult plastic. Reciclati cat de mult puteti chiar daca este prea putin pentru cat avem nevoie. Personal, am o plasa de panza in geanta pe care o folosesc cand merg la cumparaturi.

Daca am avea un stop de responsabilitate, empatie, bunatate, imaginatie, curaj si valori am intelege ca trebuie sa ne facem ca scop in viata sa deranjam cat mai putin.

IMAG0534

 

 

 

 

……….

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s