Decembrie 2018


Nu stiu cum, astazi, mi-a traznit prin cap sa ma las de cafea. Dupa 30 de ani, incepi sa ai tot felul de idei. Imediat dupa, mi-am facut o cafea. Sa fiu sigura ca a fost doar un gand aiurea, am si baut-o, intre timp.

Cafeaua, ma leaga de mama si  de dupa-amiezele in care faceam cafea la ibric si stateam pe scarile casei facandu-ne unghiile. Acum, uite-ma la 30 de ani si cateva zile si imi doresc sa renunt la cafea. Nici macar nu stiu unde vreau sa ajung cu aceasta ideea. La faptul ca sunt dispusa candva sa renunt la cafea,  ca am 30 de ani si e cool, ca am inceput aceasta postare de 5 ori si inca nu m-am hotarat ce vreau sa spun.

Ce vreau sa imi transmit eu (cea de acum), tot mie, (cea care voi fi peste 10 ani)????

Sunt ca un nou nascut, unul de 30 de ani!!! Si asta este minunat. Nu sunt mai frumoasa, nu sunt mai inteligenta sau ordonata, nu m-am hotarat ce vreau sa fac cu viata mea sau ea nu s-a hotarat ce vrea sa faca cu mine, sa ii pun in carca ei aceasta responsabilitate?! Pana la urma, viata a vrut sa ma aduca aici si acum! Asa ca, draga viata, hai sa o facem lata anul acesta, vrei? Daca ne iese bine, repetam traditia pana la adanci batraneti. Ce spui?

Poate ca nu sunt eu mai frumoasa sau mai inteligenta, dar incep sa intuiesc mai bine.  O iubire de sine asumata femeii care sunt, cred ca ar fi singurul lucru  pe care ar trebui sa incerc sa il ….sa il ce???  Bullshit, acesta este raspunsul! Normal ca vreau sa fac mai mult sport, sa manac sanatos, sa fiu iubita, sa am parintii sanatosi si tineri, sa meditez in fiecare dimineata, sa merg cand vreau eu unde vreau eu, sa nu mai existe atata poluare, sa am casa in padure, sa ma intalnesc zilnic cu Dumnezeu la cafea!!! Stai, ca parca ma lasam de cafea. Se poate si la un ceai? Cand esti Dumnezeu, se poate orice!

49348402_624470817989309_4304047445274263552_n

49411202_249882049243873_4928858018818293760_n

Deci, sa continuam: Sa citesc carti interesante, sa fac multi bani, sa fac oamenii sa fie mai buni, sa incetez sa cred ca trebuie sa fac eu oamenii sa se schimbe!!! Ceea ce trebuie sa imi asum este, faptul ca sunt produsul a doi parinti care aveau temerile lor si felul lor de a-si construi ziua de maine. Dintr-un tata dur, un karatist care povesteste foarte mult din perioada lui de granicer, din armata, in care a fost nevoit sa ucida. Un tata cu tot felul de idei despre supranatural pe care mi le-a sadit in minte, dar un tata care m-a invatat sa ma bucur de copilarie, ne-a invatat jocuri, s-a pus la mintea noastra, a mea si a sora-mii. Pe de alta parte, am avut o mama care a fost in stare sa imblanzeasca partea asta razboinica a tatalui meu si, era capabila, sa ii alunge toate fantomele. Daca tata avea o problema grava, numai mama putea sa stea in aceasi camera cu el, infruntandu-l cu blandete. Sau nu!!  Bineinteles, toate acestea se petreceau in felul oamenilor de la tara si, bineinteles, asa le vedeam eu, micuta fiind. Asta este partea aceea normala a vietii. Daca intru in dedesubturile vietii si copilariei pot explica multe dintre actiunile si comportamentele mele.

Ce ar trebui sa imi asum eu?

Ca nu o sa am niciodata ordine in casa, ca sunt ametita si aiurita. Ce provocare imi ofer? Sa incerc sa am ordine in casa si sa incerc sa fiu, cu picioarele pe pamant, sa stiu in ce secol suntem si, ………..multe altele!!!

Un an plin de fantastic sa avem!!!

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: