Aprilie


Degustatoare de emotii cum sunt, stau in mijlocul patului si savurez din plin, un pahar cu vin alb si gheata. Incerc o inviorare a mintii pentru o inviere a spiritului facuta …ca la carte! Ca in cartea de bucate, da! Cum a crescut cozonacul in cuptor asa sa imi creasca curajul. Sa fiu  dulce ca pasca, sa fiu sarea din bucatele mele, cele de toate zilele. Amin!

Am oja de mult sarita de pe unghii, parul imi sta strans si umed in prosop, iar vinul din pahar tot scade. Moliciunea patului nu face decat, sa ma indemne sa ma cuibaresc mai bine printre cearceafurile goale. Mi-e tare dor de ai mei, dar mi-e  foarte bine aici.

Am ajutat la pregatirea de pasca, cozonac, supa de pui si salata. Am facut cumparaturi, am curatat casa, am asteptat sa vad ouale colorate, mi-am sunat familia sa le urez de bine, am dansat, am baut vin, m-am plimbat, am citit, am ras si, am avut mult timp pentru mine. Toate astea au ramas in mintea mea sub forma de culori, mirosuri si emotii.

Mirosul de cozonac este binele suprem, curcubeul vietii mele! Cred ca trateaza si depresia. De aceea, am macat trei felii fierbinti si rumene, fara sa respir. Ador senzatia aceea, a aluatului fierbinte in stomac. Stiu, nu e sanatos, dar e perfect!  Perfectiunea imbraca uneori forma, mirosul si gustul unui cozonac. Sa nu se inteleaga gresit, nu sunt o mare mancacioasa, dar cozonacul, cu tot ritualul lui de framantare, umplere si impletire devine o E M O T I E delicioasa. Iar eu sunt o mare devoratoare de emotii!

In acest moment,  Darius imi unge un picior cu crema si ma asigura ca doar asa il poate transporta, mai usor, cu tractorul.  Sunt o matusa ideala, stiu!

-Adi (asa imi spune Darius), trebuie sa iti dau si pe celalalt picior cu crema, altfel nu merge.

Am picioarele pline de crema de maini,  stau cuminte in  pat, ascultand instructiunile nepotului meu, care incearca sa imi tracteze picioarele cu o jucarie facuta din lego.  In timp ce tot unge la picioarele mele, se intreaba  cum o sa merg eu pana la baie, asa plina de crema,  sa ma spal.

Stau in pat si astept sa imi intre crema in piele, jocul s-a terminat de mult, ne-am plictisit acum, nu mai tractam picioare, dar picioarele stau tot pline de crema. Darius incearca sa ma convinga cat de distractiv este in parc, unde el si cativa prietenti se intalnesc.  Ok, eu pot sa ma prostesc stand legata la cap cu o curea de la blugi, ca intr-un film de comando, sa  dansez si sa topai pana raman fara aer, sa privesc povesti la diafilm, sa spun povesti seara, inainte de culcare, dar parca nu as vrea sa intru in gasca de baieti .

Si, POC! se intampla!  Vezica ma anunta ca trebuie sa merg la baie, am crema pe picioare, multa crema! Imi da si   mie cineva un servetel, va rogggggggggg? Cineva!!!  Trebuie sa ajung la baie!!!

IMG_20190501_144259-01

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s