Ganduri bune. #7ziledesucces

Buna dimi :)…Ce faci copil frumos? Eu ma bucur de Arta simplitatii si o cafea. Imi place asa de mult, regasesc aceeasi pace citind-o ca si la Eleganta Ariciului. Multumesc :*

Acesta este mesajul pe care l-am primit de la Cristina Joi, de dimineata. Ea se trezeste atunci cand rasare soarele si se bucura de prima cafea a zilei savurand, in acelasi timp, o carte.  I-am imprumutat cartea Eleganta Ariciului (cartea mea preferata), i-am povestit despre Arta Simplitatii, o alta care care mi-a placut. Si-a cumparat-o pe cea din urma si acum, se pare ca o citeste. Si, ii place!

M-a bucurat enorm mesajul ei de dimineata, mi-a facut ziua mai buna, mai frumoasa. A fost o zi implinita. Am reusit sa strecor placere in viata cuiva, recomandand o carte. Gandul bun s-a intors la mine!

Astazi, citeam pe blogul Dianei Cosmin articolul ei „Succesul nu e asa cum crede lumea”. Diana, a scris in repetate randuri, despre nevoia ei de a isi simplifica viata  prin mai putin.

Dupa ani de cautari, pentru mine succesul e punctul in care nu mai simti nevoia de a adauga lucruri ca sa fii fericit. Mai degraba renunti la ceva, prioritizezi si mai mult, si selectezi drastic ceea ce lasi sa intre in viata ta, ca sa te poti bucura mai mult de ceea ce ai. Succesul meu este despre simplificare nu despre adunat.

Aceeasi idee ne impartaseste si cartea Arta simplitatii, scrisa de Dominique Loreau.  Ne explica cu blandete despre cat de daunatoare ne poate fi o casa aglomerata atat fizic cat si psihic, despre cat de usor si simplu se poate trai cu mai  putin. Uneori, mai putin inseamna mai bun!

De pe blogul Dianei https://finesociety.ro/?p=13223&cn-reloaded=1, am aflat si de campania celor de la Ciuc Premium, campanie care doreste sa descopere ce inseamna succesul pentru romani. Succesul sta in lucrurile marunte, prietena care iti trimite un gand de multumire, cartea care iti arata alta viziune sau evenimentul din oras, care te asteapta, mai ales ca astazi este Vineri!

2014-12-02 22.24.04

2 iunie

Pe 1 iunie am fost prea ocupata sa  fiu copil, azi…o iau de la capat. E mai frumos asa? Dar, sa ne intoarcem la ziua de ieri!

M-am trezit, dar nu am coborat din pat. Am asteptat sa fie marele dejun gata, atunci… top si eu  la masa! Asa este cand esti copil, nu? Apare mancare pe masa ca din minune si tot asa se si strange.  Cineva are grija sa fii mancat, spalat si sanatos. Nu, nu aveam baloane sau o mie de variante de dulciuri si jocuri, aveam toata gradina la dispozitie sa fac din ea un loc de joaca. Stiam cumva ca este 1 Iunie, dar nu se facea mare eveniment la noi in familie. Oricum ma lasau sa ma joc cat era ziua de mare.

Cand am crescut, eram la liceu prin clasa a 9-a, am participat la un concurs de dans organizat de scoala. Am luat primul loc detasandu-ma de celelalte concurente prin dansul meu salbatic. Am primit premiul cel mare, un tricou si un dictionar. Le-am iubit si pastrat cu sfintenie, reprezentau avutul meu castigat prin forte proprii.

Astazi, Cosmin mi-a pregatit frumos masa, mi-a pus capsuni pe masa, a aranjat frumos mancarea in farfurie, mi-a urat la multi ani. Apoi, mi-a spus ca ar trebui sa starg eu! Stiam eu ca nu mai sunt copil! Mi-a zambit si m-a intrebat care este planul meu pe ziua respectiva? Cum??? Nu mergem in parc sa ne dam cu barcuta, sa mancam floricele, sa lingem o inghetata? Avem treaba, s-a hotarat! Facem curatenie prin casa, mai reparam una alta. Pe seara, mergem in oras, ca oamenii mari! …Unde esti copilarie, cu padurea ta cu tot?

DSC_04053

 

Imi place in Cluj Napoca (Tiff)

Am mers de la stadionul Cluj Arena pana in Piata Unirii pe jos, batucindu-mi degetele de la picioare, aflate in sandalele mele mult prea inalte. Am facut de multe ori drumul asta intr-o clipita, insa acum simt soarele arzator cum vrea sa ma transpire si fiecare piatra cubica pe care sunt nevoita sa calc. Am traversat Parcul Central in tot lungul lui minunandu-ma de multimea de oameni de acolo. Este ora 17 00 si in parc sunt oameni cu hamace, cu biciclete, parinti cu copii, bunici, adolescenti, familii intregi. Oare eu sunt singura care, de obicei, la ora asta inca munceste sau fuge acasa sa faca…nimic???

Mi-am bucurat simturile in mirosul de kurtos, am adulmecat la inghetata din cornetele copiilor si am evitat la limita sa nu ma ciocnesc de ghereta cu popcorn. Merg sa cumpar bilete la filmul Holy Camp, din cadrul festivalului  TIFF (Piata Unirii), ora 21. 45.

Am iesit din parc, am traversat strazile, am facut dreapta si am intrat in Piata Muzeului. Este unul din locurile mele preferate din Cluj Napoca, locul unde imi place sa privesc oamenii cum stau si se relaxeaza la un pahar de vin, la terasa, in aer liber, intr-un loc incarcat istoric. Aici, toti oamenii sunt frumosi, draguti si mai ales, relaxati.

Am vazut cea mai draguta fustita la una din gheretele cu cercei de toate marimile si formele, de asemenea, felurite podoabe create din materiale variate si multicolore. Am cotit la dreapta si m-am pierdut in lumea care circula si sporovaieste fiecare dupa bunul plac.

In Piata Unirii se filmeaza, se dau interviuri cu invitatii de la TIFF, iar la terasele de vis-a-vis oamenii asteapta poate, urmatorul film. Biletele le-am luat de la un baiat foarte dragut si politicos, avea infatisarea aceea cool-neingrijita care ma duce mereu cu gandul la libertate. Avea barba, pantaloni largi iar sapca o purta intoarsa. Genul acela de baiat inteligent si razvratit care isi roade unghiile cand creeaza ceva. Asta este doar imaginatia mea, ca el, baiatul, a fost de o politete si prestanta desavarsita 🙂  Asa sunt toti voluntarii de la TIFF, cand vorbesc cu tine iti vorbesc cu blandete, iti surad si te indruma politicos. Poate dimineata, inainte sa se apuce de treaba toti primesc o pastila  cu blandete, rabdare si mult bun-simt.

Ma bucur enorm ca am vazut filmul, am ras, m-am simtit bine stand in aer liber, privind oricand la frumusetea catedralei Sfantul Mihail de langa noi sau la stelele care sclipeau pe cer. Am fost peste 2000 de oameni care am ras in cor. Pe mine, m-a tinut prinsa actiunea filmului inca de la inceput, nu am simtit nevoia de alte activitati pe telefon 🙂

Au fost doar patru personaje care au facut actiunea filmului siropoasa, respectiv  cele doua maicutele si cele doua fete razvratite, uneia din ele aparandu-i Dumnezeu pe niste scari, ce amintesc de scarile lui David din biblie. Numai ca aici, Dumnezeu canta melodiile lui Whitney Houston. Este un film despre prietenie, iubire, lesbianism si de ce nu, credinta. Toate aceste aspecte au fost puse intr-un context deloc dramatic ci unul umoristic. Am spus si o sa mai spun ca am ras mult, actritele au jucat exemplar, facand ca scenele care puteau fii banale sa fie delicioase.

Filmul a fost in spaniola si tradus in engleza. Ecranul a fost inalt si mare, vizibil pt toata lumea. Am asteptat autobuzul de noapte intr-o forfota de oameni disecand fazele comice din film.

34072654_1882807461763791_7227742566832144384_n

 

 

 

 

noi trei

Cunoasteti voi doua momentele acelea in care ne intalnim si povestim tot ce avem pe suflet? Momentele acelea in care am vrea sa credem ca semanam cu trei porumbei intr-o cafenea,  dar suntem asa de galagioase, de parca am fi ciori pe o creanga? In care ne dam cu parerea in acelasi moment, in care radem de vietile noastre si ne amintim si ne intrebam, cum Dumnezeu am devenit noi trei prietene? Cata placere are Lavinia cand povesteste ca nu te suporta pe tine, Simo, iar acum va impartasiti si bune si rele?

Da, da…mai rar in ultima vreme! Una din noi a plecat din oras, sta la casa ei cu sotul, alta pleaca des acasa cu iubitul ei, iar eu stresata cu ale mele bucurii si trairi, dezamagiri si dorinte, de dimineata pana seara. Iar seara, cand ma pun in pat, ma gandesc, iar au vorbit fetele pe grup si nu am putut sa le urmaresc! Si daca ne intoarcem un pic la momentele de mai sus, la cafeneaua cu porumbei povestitori, trebuie sa spun cum stau lucrurile in realitate. Da, voi doua povestiti cate in luna si in stele si atunci cand vine randul meu, termin repede cu un …la mine e la fel! Scot cateva cuvinte datorita privirilor incandescente pe care mi le aruncati, va aud si acum si va vad:

-La tine, Andre, cum mai este? (eu rar povestesc inaintea voastra).

-Cam la fel!

-Ei, da-o-n ma-sa de treaba! Iar nu vorbesti?

Stiu, dupa ce va asigur ca daca o sa simt ca trebuie sa vorbesc, o sa va povestesc, ma lasati in pace. Stiu ca nu va convine, dar cand va intoarceti privirile spre mine si asteptati sa va spun si eu partea mea, mi se goleste mintea sau poate asa a fost mereu, goala.

Si cum spuneam, cateodata vorbiti atat de mult pe grup si eu nu pot sa tin pasul cu voi. Uneori merg pe strada, voi vorbiti pe grup, ma ciocnesc de oameni, imi spun eu mie ca o sa raspund cand ma urc in autobuz, cand ma urc in autobuz constat ca trebuie sa citesc cateva capitole bune lasate de voi pe grup. Le citesc si imi dau seama ca reactia mea cateodata nu mai este necesara. Ceea ce trebuie sa fie inteles este ca ma bucur ca vorbiti, ca traiesc si eu cu voi povestile de pe grup, ca sunt acolo implicata, dar cu intarziere.

Sunt multe de spus, dar o sa sfarsesc prin a va spune ca imi sunteti aproape de suflet, ca imi sunteti dragi ca suntem atat de diferite, va scriu pentru ca sunteti prietenele mele!

20180421_114912

 

 

O iubire mare

Din ce aluat sunt facute mamele? Inca ma minunez de miracolul iubirii neconditionate,  de puterea si taria cu care mamele fac fata provocarilor copiilor, care iau totul asa, de parca li se cuvine atata dragoste gratuita.

Cand esti un copil mare si ai zburat din cuib, simti in fiecare zi nevoia sa mai stai o zi la mama, acasa. Mereu te intorci cu drag la mancarea ei delicioasa, in casa ei draga si profiti de rabdarea ei nemarginita cand tu esti prea grabit.  Mai, si cata bucurie sa te vada, sa te stranga in brate si sa te hraneasca atunci cand iti permite tie timpul sa o vizitezi.

Am ajuns acasa racita, cu o gripa nenorocita care nu se dadea plecata. Mama, cu o perseverenta de fier, m-a tratat babeste, a stat cu gura pe raceala pana a facut-o sa plece. Asa m-a pus mama pe picioare si m-a trimis inapoi la Cluj, du-te in lume si fa-ti un rost in viata! Eu inca nu m-am prins cine-i asta „rostul” in viata, il caut dar nu il gasesc.

E jale in sufletul meu la plecare, as vrea sa mai fiu mica, as vrea sa ma agat de fustele mamei, dar ea poarta pantaloni, sa mananc doar din mancarea ei, sa ma pun in fund in mijlocul curtii si sa raman acolo.

O iubire mare este…mama 🙂

 

20180403_124351

 

 

Tell the story in which things are going well

Do you know that everything that you are living, everything that you or anyone else are living, everything that it is been  lived by someone it is in response to the story that they are telling?

 

You have to find a way of thinking a thought that gives you relieve before the things around you can change. You should remove (what everybody else thinks) out of the equation and only put into equation what you think, the vibration you are offering, and the vibration of the Source within you .

So, you should try to hear the story that the Source within you tells:

People like me, I’m doing well wherever I go, good ideas flows to me constantly. I always have a good time, I have fun wherever I m. There is cooperation around me all the time. New ideas are flowing to me constantly. I never get enough of this physical experience, I love living life, I m feeling so vital and alive. I love people surrounding me. I love the diversity  of the people and I appreciate the people of this planet more and more. I love the cooperation nature that we are all about. I love knowing that everybody gets exactly what they are offering vibrational.

I love knowing that I m getting exactly what I m offering vibrational, I don’t have to hold anybody responsible for the way my life is folding. I love getting in this appreciative mood because the better it gets the better I become. I want everybody to have the fun that I m having in this life experience. I m not bothered by those who aren’t having fun because I know the potential of fun are there for them. I love being the clear example that I m, I love offering my vibration deliberate and I love watching all the Universe’s factors lending things up.  I love how circumstance and events come into alignment to give me evidence, post-manifestation evidence of how I m doing vibrationally. I love knowing that doesn’t matter what is going right now because I can keep telling a new story.

I love knowing that I have the option to focus and that I m the center of my Universe and that the Universe is vibration. I love knowing that the low of attraction is already consistent and will never bring me anything that it’s not a vibration match.

28943165_1016285298522261_892641804_o

Sunetul meditatiei

20171217_152257

Pentru cei care au nevoie de liniste, de scapare din haosul si zgomotul de afara, meditatia pare sa fie cea mai usoara si la indemna oricui cale. Prin tacere patrundem in interior.  Interiorul fiecarei persoane este un infinit de cunostinta si energie unde ne putem intoarce oricand ne simtim coplesiti  de greutati. Sunt lucruri care se intampla doar in tacere. Atunci cand privesti un copac nu ii vezi radacinile, dar stii ca ele sunt acolo.  Asa suntem si noi, ceva in interiorul nostru ne sustine viata neconditionat chiar daca nu putem spune cu exactitate ce. Intoarce-te tot timpul la uriasul din tine pentru ca acela esti tu.

” To meditate only you must smile, smile with face, smile with mind, and good energy will come to you and clean away dirty energy. Even smile in your liver”.

Cuvintele de mai sus sunt spuse de Ketut  Liyer in filmul „Mananca, roaga-te, iubeste”. Asa o sfatuieste el pe Liz Gilbert sa mediteze.  Tot el spune despre corpul uman ca este format din   cele cinci elemente ale creatiei: apa, focul, vantul, cerul si pamantul. Daca in timpul meditatiei te concentrezi pe aceste elemente vei primi energie de la ele si asta te va ajuta sa ramai puternic.

Trebuie sa incercam sa ne bucuram de viata aici si acum. In meditatie trebuie sa fii atente la tine. Sa incepi sa te constientizezi si, asa cum decojesti o ceapa, trebuie sa incepi sa iti dai jos toate invelisurile imprumutate. Nu este catolic, nu esti vegetarian, nu esti ateu, nu esti socialist, nu esti femeie. Nu esti nimic din ceea ce ai imprumutat de-a lungul vietii tale de la societatea in care te-ai nascut. Gandeste-te, cat de superficiale sunt toate acestea, puteai oricand sa te nasti in alta tara, in alta familie, in alta religie.  Cand toate aceste ganduri si apartenente vor incepe sa moara, atunci apare claritatea.

In meditatie nu trebuie sa te gandesti la zilele care s-au dus, nici la cele care vor urma sa vina, in meditatie incearca sa fii aici si acum. Daca reusim chiar si cinci secunde sa fim aici si acum, vom reusi sa stim cum este sa fii infinit. Sa reusim sa meditam trebuie sa ne oprim din gandire. Pare aproape imposibil, cand ma pun sa meditez mintea mea incepe sa gandeasca chiar mai mult, pentru ca nu exista o actiune care sa o deranjeze. Atunci  incerc sa ma concentrez pe respiratie.  Respiratia reuseste sa te poarte in interior, ea este sunetul meditatiei.

Poti medita in multe feluri si moduri, tot ce trebuie sa faci este sa gasesti modul in care tu te simti bine. Eu, de exemplu trebuie sa am muzica in urechi, care sa ma poarte mai usor spre interior. Muzica imi netezeste calea si este foarte apropiata de meditatie pentru mine.  Daca nu reusesti sa gasesti un mod care sa se potriveasca ideii tale de a medita, inventeaza unul potrivit pentru tine.

20171217_152459

 

Frustrare si egoism

Daca cineva  va spune ca sunteti fustrati voi sa le raspundeti ca fustrati sunt ei, voi sunteti, in cel mai rau caz, frustrati.

Frustrata am fost eu in dimineata asta cand, cu ochii impaienjaniti de somn, ma uitam la cuvintele fustrat si frustrat si nu vedeam diferenta. Ca o mielusica nevinovata dar habarnista, vedeam fara sa numar literele, faptul ca un cuvant este mai lung, dar adevarul nu mi s-a revelat decat dupa ce am inchis ochii, am respirat profund, am privit, mi-am dat seama de diferenta dintre cele doua cuvinte si, in sfarsit, am putut sa raspund si eu la intrebarea Ce a vrut autorul sa spuna?

Asta a fost intrebarea mea preferata in scoala generala si la liceu.  Mereu aveam romanele sau textele citite, aveam parerile si conspectele din caietele sora-mii, ea fiind mai mare cu patru ani fata de mine astfel,  eu  aveam tot timpul un raspuns laborios pentru intrebarea  „CE a vrut sa spuna autorul? La sfarsit, daca autorul mai traia, nici el nu mai stia sigur ce a vrut sa spuna. Luam parerile ei si pe ale mele, le contraziceam si, prin comparatie aveam un raspuns care putea sa schimbe cursul textului. Poate ca se zvarcolea autorul mort in cosciug auzindu-ma, dar profesoarele de romana pareau satisfacute. Sa nu credeti ca eram eu prea desteapta si de aceea ma ducea capul sa fac asa comparatii. Nu, eram egoista! Nu puteam sa las nefolosite materialele gata facute pe care le aveam din caietele sora-mii, dar  aveam vanitatea sa imi spun si propria parere. Egoista la patrat!

Frustrare si egoism este un fel de razboi si pace, crima si pedeapsa. Imi place cum suna!